1 | Elifaz din Teman a luat cuvîntul, și a zis: |
2 | „Se cade să dea înțeleptul ca răspuns înțelepciune deșartă?Sau să-și umfle pieptul cu vînt de răsărit? |
3 | Să se apere prin cuvinte cari n’ajută la nimic,și prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic? |
4 | Tu nimicești chiar și frica de Dumnezeu,nimicești orice simțire de evlavie față de Dumnezeu. |
5 | Nelegiuirea ta îți cîrmuiește gura,și împrumuți vorbirea oamenilor vicleni. |
6 | Nu eu, ci gura ta te osîndește,buzele tale mărturisesc împotriva ta. |
7 | Tu ești omul care s’a născut întîi?Te-ai născut tu înaintea dealurilor? |
8 | Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu;și ai sorbit din ele înțelepciune pentru tine? |
9 | Ce știi tu și să nu știm și noi?Ce cunoștință ai tu pe care să n’o avem și noi? |
10 | Între noi sînt peri albi, bătrîni,oameni mai înziliți decît tatăl tău. |
11 | Puțin lucru sînt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine,și cuvintele cari-ți vorbesc atît de blînd? … |
12 | Încotro te trage inima,și ce înseamnă această privire țintă a ochilor tăi? |
13 | Ce! împotriva lui Dumnezeu îți îndrepți tu mînia,și-ți ies din gură cuvinte ca acestea? |
14 | «Ce este omul, ca să fie curat?Și poate cel născut din femeie să fie fără prihană? |
15 | Dacă n’are încredere Dumnezeu nici în sfinții Săi,dacă nici cerurile nu sînt curate înaintea Lui, |
16 | cu cît mai puțin ființa urîcioasă și stricată – omul,care bea nelegiuirea ca apa! |
17 | Vreau să te învăț, ascultă-mă!Voi istorisi ce am văzut, |
18 | ce au arătat înțelepții,ce au descoperit ei, auzind dela părinții lor, |
19 | cărora singuri li se dăduse țara,și printre cari nici un străin nu venise încă. |
20 | «Omul cel rău își duce în neliniște toate zilele vieții,toți anii de cari are parte cel nelegiuit. |
21 | Țipete de spaimă răsună la urechile lui:În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui. |
22 | El nu trage nădejde să scape de întunerec,vede sabia care-l amenință; |
23 | aleargă încoace și încolo să caute pîne,știe că-l așteaptă ziua întunerecului. |
24 | Necazul și neliniștea îl înspăimîntă,și se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă. |
25 | Căci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu,s’a împotrivit Celui A tot puternic, |
26 | și a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Luicu partea cea mai tare a scuturilor lui. |
27 | Avea fața acoperită cu grăsime,coapsele încărcate cu osînză, |
28 | și locuia în cetăți nimicite,în case părăsite,sortite să fie dărîmate. |
29 | Nu se va mai îmbogăți,averea nu-i va crește,și avuția nu se va mai întinde pe pămînt. |
30 | Nu va putea ieși din întunerec,flacăra îi va arde mlădițele,și Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui. |
31 | Dacă se încrede în rău, se înșeală,căci răul îi va fi răsplata. |
32 | Ea va veni înainte de capătul zilelor lui,și ramura lui nu va mai înverzi. |
33 | Va fi ca o viță despoiată de roadele ei încă verzi,ca un măslin ale cărui flori au căzut. |
34 | Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă,și cortul omului stricat îl va mînca focul. |
35 | El zămislește răul și naște răul:în sînul lui coace roade cari-l înșeală.“» |