| 1 | Pentruce se întărîtă nemulțumirile, și pentruce cugetă popoarele lucruri deșerte? |
| 2 | Împărații pămîntului se răscoală, și domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului și împotriva Unsului Său, zicînd: |
| 3 | „Să le rupem legăturileși să scăpăm de lanțurile lor!“ – |
| 4 | Celce șade în ceruri rîde,Domnul Își bate joc de ei. |
| 5 | Apoi, în mînia Lui, le vorbește,și-i îngrozește cu urgia Sa, zicînd: |
| 6 | „Totuș, Eu am uns pe Împăratul Meupe Sion, muntele Meu cel sfînt.“ |
| 7 | „Eu voi vesti hotărîrea Lui,“ – zice Unsul –„Domnul Mi-a zis: «Tu ești Fiul Meu!Astăzi Te-am născut. |
| 8 | Cere-Mi, și-Ți voi da neamurile de moștenire, și marginile pămîntului în stăpînire! |
| 9 | Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier, și le vei sfărîma ca pe vasul unui olar.» |
| 10 | Acum dar, împărați, purtați-vă cu înțelepciune!Luați învățătură, judecătorii pămîntului! |
| 11 | Slujiți Domnului cu frică,și bucurați-vă, tremurînd. |
| 12 | Dați cinste Fiului, ca să nu Se mînie,și să nu pieriți pe calea voastră,căci mînia Lui este gata să se aprindă!Ferice de toți cîți se încred în El! |
