1 | (Către mai marele cîntăreţilor – O cîntare a lui David – Făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, Edomitul, lui Saul, cînd zicea: „David s’a dus în casa lui Ahimelec“) Pentruce te fălești cu răutatea ta, asupritorule?Bunătatea lui Dumnezeu ține în veci. |
2 | Limba ta nu născocește decît răutate,ca un brici ascuțit, viclean ce ești! |
3 | Tu iubești mai degrabă răul decît binele,mai degrabă minciuna decît adevărul. – (Oprire) |
4 | Tu iubești numai cuvinte nimicitoare,limbă înșelătoare! |
5 | De aceea și Dumnezeu te va doborî pe vecie,te va apuca și te va ridica din cortul tău,și te va desrădăcina din pămîntul celor vii. – (Oprire) |
6 | Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme,și vor rîde de el, zicînd: |
7 | „Iată omul, care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu,ci se încredea în bogățiile lui cele mari,și se bizuia pe răutatea lui.“ |
8 | Dar eu sînt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde,mă încred în bunătatea lui Dumnezeu, în veci de veci. |
9 | Te voi lăuda totdeauna, pentrucă ai lucrat;și, în fața copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor. |