| 1 | (Către mai marele cîntăreţilor – De cîntat pe instrumente cu coarde – O cîntare a lui David) Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea,și nu Te ascunde de cererile mele! |
| 2 | Ascultă-mă, și răspunde-mi!Rătăcesc încoace și încolo, și mă frămînt, |
| 3 | din pricina zarvei vrăjmașuluiși din pricina apăsării celui rău.Căci ei aruncă nenorocirea peste mine,și mă urmăresc cu mînie. |
| 4 | Îmi tremură inima în mine,și mă cuprinde spaima morții, |
| 5 | mă apucă frica și groaza,și mă iau fiorii. |
| 6 | Eu zic: „O, dacă aș avea aripile porumbelului,aș sbura, și aș găsi undeva odihnă!“ |
| 7 | Da, aș fugi departe de tot,și m’aș duce să locuiesc în pustie. – (Oprire) |
| 8 | Aș fugi în grabă la un adăpostde vîntul acesta năpraznic și de furtuna aceasta. |
| 9 | Nimicește-i, Doamne, împarte-le limbile,căci în cetate văd silă și certuri; |
| 10 | zi și noapte ei îi dau ocol pe ziduri:nelegiuirea și răutatea sînt în sînul ei; |
| 11 | răutatea este în mijlocul ei,și vicleșugul și înșelătoria nu lipsesc din piețele ei. |
| 12 | Nu un vrăjmaș mă batjocorește,căci aș suferi: nu protivnicul meu se ridică împotriva mea,căci m’aș ascunde dinaintea lui. |
| 13 | Ci tu, pe care te socoteam una cu mine,tu, frate de cruce și prieten cu mine! |
| 14 | Noi, cari trăiam împreună într’o plăcută prietenie,și ne duceam împreună cu mulțimea în Casa lui Dumnezeu! |
| 15 | Să vină moartea peste ei,și să se pogoare de vii în locuința morților!Căci răutatea este în locuința lor, în inima lor. |
| 16 | Dar eu strig către Dumnezeu,și Domnul mă va scăpa. |
| 17 | Seara, dimineața, și la amiază, oftez și gem,și El va auzi glasul meu. |
| 18 | Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea, și-mi va aduce pacea, căci mulți mai sînt împotriva mea! |
| 19 | Dumnezeu va auzi, și-i va smeri,El, care, din vecinicie, stă pe scaunul Lui de domnie. – (Oprire)Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare,și nu se tem de Dumnezeu. |
| 20 | Ei pun mîna pe cei ce trăiau în pace cu ei,și își calcă legămîntul. |
| 21 | Gura lor este dulce ca smîntîna,dar în inimă poartă războiul:cuvintele lor sînt mai alunecoase decît untdelemnul,dar cînd ies ele din gură, sînt niște săbii. |
| 22 | Încredințează-ți soarta în mîna Domnului, și El te va sprijini.El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit. |
| 23 | Și Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii.Oamenii setoși de sînge și de înșelăciune, nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor.Eu însă mă încred în Tine! |
