1 | (Către mai marele cîntăreţilor – „Nu nimici“ – O cîntare de laudă a lui David) Oare, tăcînd, faceți voi dreptate?Oare așa judecați voi fără părtinire, fiii oamenilor? |
2 | Dimpotrivă! în inimă, săvîrșiți nelegiuiri;în țară, puneți în cumpănă silnicia mînilor voastre. |
3 | Cei răi sînt stricați încă din pîntecele mamei lor,mincinoșii se rătăcesc odată cu ieșirea din pîntecele mamei lor. |
4 | Au o otravă ca otrava unui șarpe,ca otrava unei aspide surzi, care își astupă urechea, |
5 | care n’aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit. |
6 | Dumnezeule, zdrobește-le dinții din gură!Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei! |
7 | Să se risipească întocmai ca niște ape cari se scurg!Săgețile, pe cari le-aruncă ei, să fie niște săgeți tocite! |
8 | Să piară, ca un melc, care se topește umblînd;să nu vadă soarele, ca stîrpitura unei femei! |
9 | Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spinverde sau uscat, îl va lua vîrtejul. |
10 | Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării;își va scălda picioarele în sîngele celor răi. |
11 | Și atunci oamenii vor zice: „Da, este o răsplată pentru cel fără prihană!Da, este un Dumnezeu care judecă pe pămînt!“ |