| 1 | (Către mai marele cîntăreţilor – Se cîntă ca şi „Crinul mărturiei“ – O cîntare de laudă a lui David, spre învăţătură – Făcută cînd purta război cu Sirienii din Mesopotamia şi cu Sirienii din Ţoba şi cînd s’a întors Ioab şi a bătut în Valea Sării douăspreze) Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăștiat,și Te-ai mîniat: ridică-ne iarăș! |
| 2 | Ai cutremurat pămîntul, l-ai despicat;drege-i spărturile, căci se clatină! |
| 3 | Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele,ne-ai adăpat cu un vin de amorțire. |
| 4 | Ai dat celorce se tem de Tine un steag,ca să-l înalțe spre biruința adevărului. – (Oprire) |
| 5 | Pentruca prea iubiții Tăi să fie izbăviți,scapă-ne prin dreapta Ta, și ascultă-ne! |
| 6 | Dumnezeu a zis în sfințenia Lui:„Voi ieși biruitor,voi împărți Sihemul, și voi măsura valea Sucot. |
| 7 | Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase;Efraim este tăria capului Meu,iar Iuda, toiagul Meu de cîrmuire: |
| 8 | Moab este ligheanul în care Mă spăl:peste Edom Îmi arunc încălțămintea:țara Filistenilor strigă de bucurie din pricina Mea!“ – |
| 9 | Cine mă va duce în cetatea întărită?Cine mă va duce la Edom? |
| 10 | Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat,și nu mai ieși, Dumnezeule, cu oștirile noastre? |
| 11 | Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz!Căci ajutorul omului este zădarnic. |
| 12 | Cu Dumnezeu vom face isprăvi mari,și El va zdrobi pe vrăjmașii noștri. |
