1 | Duhul m’a răpit, și m’a dus la poarta de răsărit a Casei Domnului, care caută spre răsărit. Și iată că la intrarea porții, erau douăzeci și cinci de oameni; și în mijlocul lor am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, și pe Pelatia, fiul lui Benaia, căpeteniile poporului. |
2 | Și Domnul mi-a zis: „Fiul omului, aceștia sînt oamenii cari fac planuri nelegiuite, și dau sfaturi rele în cetatea aceasta! |
3 | Ei zic: «Nu este încă vremea potrivită că să zidim case! Cetatea este cazanul, și noi sîntem carnea.» |
4 | De aceea proorocește împotriva lor, proorocește, fiul omului!“ |
5 | Atunci Duhul Domnului a căzut peste mine, și mi-a zis: „Spune: Așa vorbește Domnul: «Astfel vorbiți voi, casa lui Israel! Și ce vă vine în gînd, știu foarte bine! |
6 | Ați făcut o mulțime de omoruri în cetatea aceasta, și ați umplut ulițele cu cei uciși.» |
7 | De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Morții voștri pe cari i-ați întins în mijlocul cetății acesteia, sînt carnea, și ea este cazanul; dar voi veți fi scoși afară din ea. |
8 | Vă temeți de sabie, dar Eu voi aduce sabie peste voi, zice Domnul, Dumnezeu.» |
9 | «Vă voi scoate din cetatea aceasta, vă voi da în mîinile străinilor, și voi împlini judecățile mele împotriva voastră! |
10 | Veți cădea loviți de sabie, vă voi judeca la hotarul lui Israel, și veți ști că Eu sînt Domnul. |
11 | Cetatea aceasta nu va fi cazanul vostru, și voi nu veți fi carnea din el: ci la hotarul lui Israel vă voi judeca! |
12 | Și veți ști că Eu sînt Domnul, ale cărui porunci nu le-ați urmat, și ale cărui legi nu le-ați împlinit, și ați lucrat după obiceiurile neamurilor care vă înconjoară.“ |
13 | Pe cînd prooroceam eu, a murit Pelatia, fiul lui Benaia. Eu am căzut cu fața la pămînt, și am strigat cu glas tare: „Ah! Doamne Dumnezeule, vrei să nimicești Tu și ce a mai rămas din Israel?“ |
14 | Și Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: |
15 | „Fiul omului, frații tăi, da, frații tăi, cei din robie, și toată casa lui Israel, sînt aceia despre cari zic locuitorii Ierusalimului: «Ei sînt departe de Domnul, țara ne-a fost dată nouă în stăpînire!…» |
16 | De aceea spune despre ei: «Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: «Dacă-i țin depărtați printre neamuri, dacă i-am risipit în felurite țări, totuș le-am fost un Templu pentru cîtăva vreme, în țara în care au venit.» |
17 | De aceea să le spui: «Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Vă voi strînge din mijlocul popoarelor, vă voi aduna iarăș din țările în cari sînteți risipiți, și vă voi da țara lui Israel. |
18 | Și cînd vor veni în ea, vor scoate de acolo toți idolii și toate urîciunile. |
19 | Le voi da o altă inimă, și voi pune un duh nou în voi. Voi lua din trupul lor inima de piatră, și le voi da o inimă de carne, |
20 | ca să urmeze poruncile Mele, să păzească și să împlinească legile Mele; și ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor. |
21 | Dar acelora a căror inimă simte plăcere față de idolii și urîciunile lor, le voi întoarce faptele asupra capului lor, zice Domnul Dumnezeu.“» |
22 | După aceea, heruvimii și-au întins aripile, însoțiți de roți, și slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor. |
23 | Slava Domnului s’a înălțat din mijlocul cetății, și s’a așezat pe muntele de la răsăritul cetății. |
24 | Pe mine însă m’a răpit Duhul și m’a dus iarăș, în vedenie, prin Duhul lui Dumnezeu, în Haldea, la prinșii de război. Și astfel vedenia, pe care o avusesem, a pierit de la mine. |
25 | Apoi am spus prinșilor de război toate lucrurile, pe cari mi le descoperise Domnul. |