Luca 9

1	Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere și stăpînire peste toți dracii, și să vindece boalele.
2	Apoi i-a trimes să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu, și să tămăduiască pe cei bolnavi.
3	„Să nu luați nimic cu voi pe drum,“ le-a zis El; „nici toiag, nici traistă, nici pîne, nici bani, nici două haine.
4	În orice casă veți intra, să rămîneți acolo, pînă veți pleca din locul acela.
5	Și dacă nu vă vor primi oamenii, să ieșiți din cetatea aceea, și să scuturați praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor.“
6	Ei au plecat, și au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia, și săvîrșind pretutindeni tămăduiri.
7	Cîrmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvîrșite de Isus, și sta în cumpănă, neștiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a înviat Ioan din morți;
8	alții ziceau că s’a arătat Ilie; și alții ziceau că a înviat vreun prooroc din cei din vechime.
9	Dar Irod zicea: „Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare acesta, despre care aud astfel de lucruri?“ Și căuta să-L vadă.
10	Apostolii, cînd s’au întors, au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El i-a luat cu Sine, și S’a dus la o parte, lîngă o cetate, numită Betsaida.
11	Noroadele au priceput lucrul acesta, și au mers după El. Isus le-a primit bine, le vorbea despre Împărăția lui Dumnezeu, și vindeca pe cei ce aveau trebuință de vindecare.
12	Fiindcă ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s’au apropiat, și I-au zis: „Dă drumul noroadelor, ca să se ducă în satele și cătunele de primprejur să găzduiască și să-și caute de ale mîncării; pentrucă aici sîntem într’un loc pustiu.“
13	Isus le-a zis: „Dați-le voi să mănînce!“ Dar ei au răspuns: „N’avem decît cinci pîni și doi pești; afară numai dacă ne vom duce noi înșine să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta.“
14	Și erau aproape cinci mii de bărbați. Isus a zis ucenicilor Săi: „Puneți-i să șadă jos în cete de cîte cincizeci.“
15	Așa au și făcut: i-au pus pe toți să șadă jos.
16	Isus a luat cele cinci pîni și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer, și le-a binecuvîntat. Apoi le-a frînt, și le-a dat ucenicilor să le împartă norodului.
17	Au mîncat toți, și s’au săturat; și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu fărămiturile rămase.
18	Într’o zi, pe cînd Se ruga Isus singur deoparte, avînd cu El pe ucenicii Lui, le-a pus întrebarea următoare: „Cine zic oamenii că sînt Eu?“
19	Ei I-au răspuns: „Unii zic că ești Ioan Botezătorul; alții zic că ești Ilie; alții zic că a înviat un prooroc din cei din vechime.“
20	„Dar voi“, i-a întrebat El, „cine ziceți că sînt?“ „Hristosul lui Dumnezeu!“ I-a răspuns Petru.
21	Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta.
22	Apoi a adăugat că Fiul omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrîni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorît, și a treia zi să învieze.
23	Apoi a zis tuturor: „Dacă voește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi, și să Mă urmeze.
24	Fiindcă oricine va voi să-și scape viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru Mine, o va mîntui.
25	Și ce ar folosi un om să cîștige toată lumea, dacă s’ar prăpădi sau s’ar pierde pe sine însuș?
26	Căci de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, se va rușina și Fiul omului de el, cînd va veni în slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri.
27	Adevărat vă spun, că sînt unii din cei ce stau aici, cari nu vor gusta moartea, pînă nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.
28	Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan și pe Iacov, și S’a suit pe munte să Se roage.
29	Pe cînd Se ruga, I s’a schimbat înfățișarea feței, și îmbrăcămintea I s’a făcut albă strălucitoare.
30	Și iatăcă stăteau de vorbă cu El doi bărbați: erau Moise și Ilie,
31	cari se arătaseră în slavă, și vorbeau despre sfîrșitul Lui, pe care avea să-l aibă în Ierusalim.
32	Petru și tovarășii lui erau îngreuiați de somn; dar, cînd s’au deșteptat bine, au văzut slava lui Isus, și pe cei doi bărbați cari stăteau împreună cu El.
33	În clipa cînd se despărțeau bărbații aceștia de Isus, Petru a zis lui Isus: „Învățătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.“ Nu știa ce spune.
34	Pe cînd vorbea el astfel, a venit un nor, și i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s’au spăimîntat, cînd i-au văzut intrînd în nor.
35	Și din nor s’a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultați.“
36	Cînd s’a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii au tăcut, și n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră.
37	A doua zi, cînd s’au pogorît de pe munte, o gloată mare a întîmpinat pe Isus.
38	Și un om din mijlocul mulțimii a strigat: „Învățătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el.
39	Îl apucă un duh, și deodată răcnește; și duhul îl scutură cu putere, așa că băiatul face spumă la gură, și cu anevoie se duce duhul dela el, după ce l-a stropșit de tot.
40	Am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, și n’au putut.
41	„O neam necredincios și pornit la rău“, a răspuns Isus; „pînă cînd voi fi cu voi și vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.“
42	Pe cînd venea băiatul, dracul l-a trîntit la pămînt, și l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat, și l-a dat înapoi tatălui său.
43	Și toți au rămas uimiți de mărirea lui Dumnezeu. cînd toți se minunau de tot ce făcea Isus, El a zis ucenicilor Săi:
44	„Voi ascultați bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat în mînile oamenilor!“
45	Dar ucenicii nu înțelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă; și se temeau să-L întrebe în privința aceasta.
46	Apoi le-a venit în gînd să știe cine dintre ei ar fi cel mai mare.
47	Isus le-a cunoscut gîndul inimii, a luat un copilaș, l-a pus lîngă El,
48	și le-a zis: „Oricine primește pe acest copilaș, în Numele Meu, pe Mine Mă primește; și oricine Mă primește pe Mine, primește pe Cel ce M’a trimes pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toți, acela este mare.“
49	Ioan a luat cuvîntul, și a zis: „Învățătorule, noi am văzut pe un om scoțînd draci în Numele tău; și l-am oprit, pentrucă nu merge după noi.“
50	„Nu-l opriți“, i-a răspuns Isus, „fiindcă cine nu este împotriva voastră, este pentru voi.“
51	Cînd s’a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Și-a îndreptat fața hotărît să meargă la Ierusalim.
52	A trimes înainte niște soli, cari s’au dus și au intrat într’un sat al Samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit.
53	Dar ei nu L-au primit, pentrucă Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim.
54	Ucenicii Săi, Iacov și Ioan, cînd au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din cer și să-i mistuie, cum a făcut Ilie?“
55	Isus S’a întors spre ei, i-a certat, și le-a zis: „Nu știți de ce duh sînteți însuflețiți!
56	Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mîntuiască.“ Și au plecat într’alt sat.
57	Pe cînd erau pe drum, un om i-a zis: „Doamne, Te voi urma oriunde vei merge.“
58	Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, și păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n’are unde-Și odihni capul.“
59	Altuia i-a zis: „Vino după Mine!“ „Doamne“, I-a răspuns el, „lasă-mă să mă duc întîi să îngrop pe tatăl meu.“
60	Dar Isus i-a zis: „Lasă morții să-și îngroape morții, și tu du-te de vestește Împărăția lui Dumnezeu.“
61	Un altul a zis: „Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întîi să mă duc să-mi iau rămas bun dela ai mei.“
62	Isus i-a răspuns: „Oricine pune mîna pe plug, și se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăția lui Dumnezeu.“