1 | După cinci zile, a venit marele preot Anania cu unii din bătrîni și cu un vorbitor, numit Tertul. Au adus înaintea dregătorului plîngere împotriva lui Pavel. |
2 | Pavel a fost chemat, și Tertul a început să-l pîrască astfel:„Prea alesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm de o pace mare; și neamul acesta a căpătat îmbunătățiri sănătoase prin îngrijirile tale. |
3 | Lucrul acesta îl mărturisim cu toată mulțămita, în toată vremea și în tot locul. |
4 | Dar, ca să nu te țin prea mult, te rog să asculți, în bunătatea ta, cîteva cuvinte. |
5 | Am găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toți Iudeii de pe tot pămîntul, este mai marele partidei Nazarinenilor, |
6 | și a cercat să spurce chiar și Templul. Și am pus mînă pe el. Am vrut să-l judecăm după Legea noastră: |
7 | dar a venit căpitanul Lisias, l-a smuls din mînile noastre cu mare silă, |
8 | și a poruncit pîrîșilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu însuți vei putea afla de la el toate lucrurile de cari îl pîrîm noi.“ |
9 | Iudeii s’au unit la învinuirea aceasta, și au spus că așa stau lucrurile. |
10 | După ce i-a făcut dregătorul semn să vorbească, Pavel a răspuns:„Fiindcă știu că de mulți ani ești judecătorul neamului acestuia, voi răspunde cu încredere pentru apărarea mea. |
11 | Nu sînt mai mult de douăsprezece zile, – te poți încredința de lucrul acesta – de cînd m’am suit să mă închin la Ierusalim. |
12 | Nu m’au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate, stînd de vorbă cu cineva, sau făcînd răscoală de norod. |
13 | Așa că n’ar putea dovedi lucrurile de cari mă pîrăsc acum. |
14 | Îți mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinților mei după Calea, pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege și în Prooroci, |
15 | și am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au și ei înșiși, că va fi o înviere a celor drepți și a celor nedrepți. |
16 | De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. |
17 | După o lipsă de mai mulți ani, am venit să aduc milostenii neamului meu, și să aduc daruri la Templu. |
18 | Tocmai atunci niște Iudei din Asia m’au găsit curățit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă. |
19 | Ei înșiși ar trebui să se înfățișeze înaintea ta, și să mă pîrască, dacă au ceva împotriva mea. |
20 | Sau să spună aceștia singuri de ce nelegiuire m’au găsit vinovat, cînd am stat înaintea Soborului, |
21 | afară numai doar de strigătul acesta, pe care l-am scos în mijlocul lor: «Pentru învierea morților sînt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră.“ |
22 | Felix, care știa destul de bine despre „Calea“ aceasta, i-a amînat zicînd: „Am să cercetez pricina voastră cînd ca veni căpitanul Lisias.“ |
23 | Și a poruncit sutașului să păzească pe Pavel, dar să-l lase puțin mai slobod, și să nu oprească pe nimeni din ai lui să-i slujească sau să vină la el. |
24 | După cîteva zile, a venit Felix cu nevastă-sa Drusila, care era Iudeică; a chemat pe Pavel, și l-a ascultat despre credința în Hristos Isus. |
25 | Dar, pe cînd vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrînare și despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astădată, du-te; cînd voi mai avea prilej, te voi chema.“ |
26 | Totodată el trăgea nădejde că Pavel are să-i dea bani; de aceea trimetea și mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el. |
27 | Doi ani au trecut astfel; și în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut să facă pe placul Iudeilor, și a lăsat pe Pavel în temniță. |