1 | David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cântări, după ce Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor vrăjmașilor lui și din mâna lui Saul. |
2 | El a zis: „Domnul este stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu. |
3 | Dumnezeu este stânca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu și puterea care mă mântuiește, turnul meu cel înalt și scăparea mea. Mântuitorule! Tu mă scapi de silnicie. |
4 | Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă și sunt izbăvit de vrăjmașii mei. |
5 | Căci valurile morții mă înconjuraseră, șuvoaiele nimicirii mă înspăimântaseră; |
6 | legăturile mormântului mă înconjuraseră, lațurile morții mă prinseseră. |
7 | În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locașul Lui, El mi-a auzit glasul, și strigătul meu a ajuns la urechile Lui. |
8 | Atunci pământul s-a cutremurat și s-a clătinat, temeliile cerului s-au mișcat și s-au zguduit, pentru că El Se mâniase. |
9 | Fum se ridica din nările Lui, și un foc mistuitor ieșea din gura Lui: cărbuni aprinși țâșneau din ea. |
10 | A plecat cerurile și S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui. |
11 | Călărea pe un heruvim și zbura, venea pe aripile vântului; |
12 | era înconjurat cu întunericul ca și cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape și cu nori întunecoși. |
13 | Din strălucirea care era înaintea Lui scânteiau cărbuni de foc. |
14 | Domnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul; |
15 | a aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei, a aruncat fulgerul și i-a pus pe fugă. |
16 | Fundul mării s-a văzut, temeliile lumii au fost descoperite de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui. |
17 | El Și-a întins mâna de sus din înălțime, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari; |
18 | m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmașii mei care erau mai tari decât mine. |
19 | Ei mă prinseseră în ziua strâmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu, |
20 | El m-a scos la loc larg. El m-a mântuit pentru că mă iubește. |
21 | Domnul mi-a răsplătit după nevinovăția mea, mi-a făcut după curăția mâinilor mele; |
22 | căci am păzit căile Domnului, nu m-am făcut vinovat față de Dumnezeul meu. |
23 | Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, și nu m-am depărtat de la legile Lui. |
24 | Am fost fără vină înaintea Lui, m-am păzit de fărădelegea mea. |
25 | De aceea Domnul mi-a răsplătit nevinovăția mea, după curăția mea înaintea Lui. |
26 | Cu cel bun Tu ești bun, cu omul drept Te porți după dreptate, |
27 | cu cel curat ești curat, cu cel îndărătnic Te porți după îndărătnicia lui. |
28 | Tu mântuiești pe poporul care se smerește, și cu privirea Ta cobori pe cei mândri. |
29 | Da, Tu ești lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunericul meu. |
30 | Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid. |
31 | Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite, cuvântul Domnului este curățat; El este un scut pentru toți cei ce caută adăpost în El. |
32 | Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Și cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru? |
33 | Dumnezeu este cetățuia mea cea tare și El mă călăuzește pe calea cea dreaptă. |
34 | El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor și El mă așază pe locurile mele cele înalte. |
35 | Îmi deprinde mâinile la luptă, și brațele mele întind arcul de aramă. |
36 | Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, și ajung mare prin bunătatea Ta. |
37 | Lărgești drumul sub pașii mei, și picioarele mele nu se clatină. |
38 | Urmăresc pe vrăjmașii mei și-i nimicesc, nu mă întorc până nu-i nimicesc. |
39 | Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad sub picioarele mele. |
40 | Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui sub mine pe potrivnicii mei. |
41 | Faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea, și nimicesc pe cei ce mă urăsc. |
42 | Se uită în jurul lor, și nu-i cine să-i scape. Strigă către Domnul, dar nu le răspunde! |
43 | Îi pisez ca pulberea pământului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe ulițe. |
44 | Mă scapi din neînțelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunoșteam îmi este supus. |
45 | Fiii străinului mă lingușesc; mă ascultă la cea dintâi poruncă. |
46 | Fiii străinului leșină de la inimă, tremură când ies afară din cetățuie. |
47 | Trăiască Domnul și binecuvântată să fie Stânca mea! Înălțat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele, |
48 | Dumnezeu, care este Răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele |
49 | și care mă face să scap de vrăjmașii mei! Tu mă înalți mai presus de potrivnicii mei, mă izbăvești de omul asupritor. |
50 | De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Și voi cânta spre slava Numelui Tău. |
51 | El dă mari izbăviri împăratului Său și arată milă unsului Său: lui David și seminței lui, pentru totdeauna.” |