2 Samuel 22

1 David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cântări, după ce Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor vrăjmașilor lui și din mâna lui Saul.
2 El a zis: „Domnul este stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu.
3 Dumnezeu este stânca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu și puterea care mă mântuiește, turnul meu cel înalt și scăparea mea. Mântuitorule! Tu mă scapi de silnicie.
4 Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.
5 Căci valurile morții mă înconjuraseră, șuvoaiele nimicirii mă înspăimântaseră;
6 legăturile mormântului mă înconjuraseră, lațurile morții mă prinseseră.
7 În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locașul Lui, El mi-a auzit glasul, și strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
8 Atunci pământul s-a cutremurat și s-a clătinat, temeliile cerului s-au mișcat și s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.
9 Fum se ridica din nările Lui, și un foc mistuitor ieșea din gura Lui: cărbuni aprinși țâșneau din ea.
10 A plecat cerurile și S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui.
11 Călărea pe un heruvim și zbura, venea pe aripile vântului;
12 era înconjurat cu întunericul ca și cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape și cu nori întunecoși.
13 Din strălucirea care era înaintea Lui scânteiau cărbuni de foc.
14 Domnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul;
15 a aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei, a aruncat fulgerul și i-a pus pe fugă.
16 Fundul mării s-a văzut, temeliile lumii au fost descoperite de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.
17 El Și-a întins mâna de sus din înălțime, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;
18 m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmașii mei care erau mai tari decât mine.
19 Ei mă prinseseră în ziua strâmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
20 El m-a scos la loc larg. El m-a mântuit pentru că mă iubește.
21 Domnul mi-a răsplătit după nevinovăția mea, mi-a făcut după curăția mâinilor mele;
22 căci am păzit căile Domnului, nu m-am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.
23 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, și nu m-am depărtat de la legile Lui.
24 Am fost fără vină înaintea Lui, m-am păzit de fărădelegea mea.
25 De aceea Domnul mi-a răsplătit nevinovăția mea, după curăția mea înaintea Lui.
26 Cu cel bun Tu ești bun, cu omul drept Te porți după dreptate,
27 cu cel curat ești curat, cu cel îndărătnic Te porți după îndărătnicia lui.
28 Tu mântuiești pe poporul care se smerește, și cu privirea Ta cobori pe cei mândri.
29 Da, Tu ești lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunericul meu.
30 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.
31 Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite, cuvântul Domnului este curățat; El este un scut pentru toți cei ce caută adăpost în El.
32 Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Și cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?
33 Dumnezeu este cetățuia mea cea tare și El mă călăuzește pe calea cea dreaptă.
34 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor și El mă așază pe locurile mele cele înalte.
35 Îmi deprinde mâinile la luptă, și brațele mele întind arcul de aramă.
36 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, și ajung mare prin bunătatea Ta.
37 Lărgești drumul sub pașii mei, și picioarele mele nu se clatină.
38 Urmăresc pe vrăjmașii mei și-i nimicesc, nu mă întorc până nu-i nimicesc.
39 Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad sub picioarele mele.
40 Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui sub mine pe potrivnicii mei.
41 Faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea, și nimicesc pe cei ce mă urăsc.
42 Se uită în jurul lor, și nu-i cine să-i scape. Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
43 Îi pisez ca pulberea pământului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe ulițe.
44 Mă scapi din neînțelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunoșteam îmi este supus.
45 Fiii străinului mă lingușesc; mă ascultă la cea dintâi poruncă.
46 Fiii străinului leșină de la inimă, tremură când ies afară din cetățuie.
47 Trăiască Domnul și binecuvântată să fie Stânca mea! Înălțat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele,
48 Dumnezeu, care este Răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele
49 și care mă face să scap de vrăjmașii mei! Tu mă înalți mai presus de potrivnicii mei, mă izbăvești de omul asupritor.
50 De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Și voi cânta spre slava Numelui Tău.
51 El dă mari izbăviri împăratului Său și arată milă unsului Său: lui David și seminței lui, pentru totdeauna.”