2 Împărați 20

1 În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: „Rânduiește ce ai de rânduit casei tale, căci vei muri și nu vei mai trăi.”
2 Ezechia s-a întors cu fața la perete și a făcut Domnului următoarea rugăciune:
3 „Doamne, adu-Ți aminte că am umblat înaintea feței Tale cu credincioșie și curăție de inimă și am făcut ce este bine înaintea Ta!” Și Ezechia a vărsat multe lacrimi.
4 Isaia, care ieșise, n-ajunsese încă în curtea din mijloc, când cuvântul Domnului i-a vorbit astfel:
5 „Întoarce-te și spune lui Ezechia, căpetenia poporului Meu: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul tatălui tău David: „Ți-am auzit rugăciunea și ți-am văzut lacrimile. Iată că te voi face sănătos; a treia zi, te vei sui la Casa Domnului.
6 Voi mai adăuga cincisprezece ani la zilele tale. Te voi izbăvi, pe tine și cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei și voi ocroti cetatea aceasta, din pricina Mea și din pricina robului Meu David.”
7 Isaia a zis: „Luați o turtă de smochine.” Au luat-o și au pus-o pe umflătură. Și Ezechia s-a vindecat.
8 Ezechia zisese lui Isaia: „După care semn voi cunoaște că mă va vindeca Domnul și că mă voi sui a treia zi la Casa Domnului?”
9 Și Isaia a zis: „Iată, din partea Domnului, semnul după care vei cunoaște că Domnul va împlini cuvântul pe care l-a rostit: „Cum vrei: să treacă umbra peste zece trepte înainte sau să dea înapoi cu zece trepte?”
10 Ezechia a răspuns: „Nu este mare lucru ca umbra să treacă înainte peste zece trepte; ci mai bine să se dea înapoi cu zece trepte.”
11 Atunci Isaia, prorocul, s-a rugat Domnului, și Domnul a dat cu zece trepte înapoi umbra din locul în care se coborâse pe cadranul soarelui lui Ahaz.
12 În același timp, Berodac-Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimis o scrisoare și un dar lui Ezechia, căci auzise de boala lui Ezechia.
13 Ezechia a ascultat pe soli și le-a arătat locul unde erau lucrurile lui de preț, argintul și aurul, mirodeniile și untdelemnul cel scump, casa lui cu arme și tot ce se afla în vistieriile lui: n-a fost nimic pe care să nu li-l fi arătat Ezechia în casa lui și în toate moșiile lui.
14 Prorocul Isaia a venit în urmă la împăratul Ezechia și i-a zis: „Ce au zis oamenii aceia și de unde au venit la tine?” Ezechia a răspuns: „Au venit dintr-o țară depărtată, din Babilon.”
15 Isaia a mai zis: „Ce au văzut în casa ta?” Ezechia a răspuns: „Au văzut tot ce este în casa mea: n-a fost nimic în vistieriile mele pe care să nu li-l fi arătat.”
16 Atunci Isaia a zis lui Ezechia: „Ascultă cuvântul Domnului!
17 „Iată că vor veni vremuri când vor duce în Babilon tot ce este în casa ta și ce au strâns părinții tăi până în ziua de azi; nu va rămâne nimic – zice Domnul. –
18 Și vor lua din fiii tăi, care vor ieși din tine, pe care-i vei naște, și-i vor face fameni slujitori în casa împăratului Babilonului.”
19 Ezechia a răspuns lui Isaia: „Cuvântul Domnului, pe care l-ai rostit, este bun.” Și a adăugat: „Căci va fi pace și liniște în timpul vieții mele!”
20 Celelalte fapte ale lui Ezechia, toate isprăvile lui și cum a făcut iazul și canalul de apă și a adus apele în cetate nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraților lui Iuda?
21 Ezechia a adormit cu părinții săi. Și în locul lui a domnit fiul său Manase.