2 Cronici 26

1 Tot poporul din Iuda a luat pe Ozia, care era în vârstă de șaisprezece ani, și l-a pus împărat în locul tatălui său, Amația.
2 Ozia a întărit Elotul și l-a adus iarăși sub stăpânirea lui Iuda, după ce a adormit împăratul cu părinții săi.
3 Ozia avea șaisprezece ani când a ajuns împărat și a domnit cincizeci și doi de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Iecolia din Ierusalim.
4 El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său Amația.
5 A căutat pe Dumnezeu în timpul vieții lui Zaharia, care pricepea vedeniile lui Dumnezeu. Și în timpul când a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propășească.
6 A pornit cu război împotriva filistenilor. A dărâmat zidurile Gatului, zidurile Iabnei și zidurile Asdodului și a zidit cetăți în ținutul Asdodului și între filisteni.
7 Dumnezeu l-a ajutat împotriva filistenilor, împotriva arabilor care locuiau la Gur-Baal și împotriva maoniților.
8 Amoniții aduceau daruri lui Ozia, și faima lui s-a întins până la hotarele Egiptului, căci a ajuns foarte puternic.
9 Ozia a zidit turnuri la Ierusalim, pe poarta unghiului, pe poarta văii și pe unghi, și le-a întărit.
10 A zidit turnuri în pustiu și a săpat multe fântâni, pentru că avea multe turme în văi și în câmpie, și plugari și vieri în munți și la Carmel, căci îi plăcea lucrarea pământului.
11 Ozia avea o oaste de ostași care mergeau la război în cete, socotite după numărătoarea făcută de logofătul Ieiel și dregătorul Maaseia și puse sub poruncile lui Hanania, una din căpeteniile împăratului.
12 Tot numărul capilor caselor părintești, al vitejilor, era de două mii șase sute.
13 Ei porunceau peste o oaste de trei sute șapte mii cinci sute de ostași în stare să ajute pe împărat împotriva vrăjmașului.
14 Ozia le-a dat pentru toată oștirea scuturi, sulițe, coifuri, platoșe, arcuri și praștii.
15 A făcut la Ierusalim mașini iscodite de un meșter, care aveau să fie așezate pe turnuri și pe unghiuri ca să arunce săgeți și pietre mari. Faima lui s-a întins până departe, căci a fost ajutat în chip minunat până ce a ajuns foarte puternic.
16 Dar când a ajuns puternic, inima i s-a înălțat și l-a dus la pieire. A păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului său, intrând în Templul Domnului ca să ardă tămâie pe altarul tămâierii.
17 Preotul Azaria a intrat după el cu optzeci de preoți ai Domnului, oameni de inimă
18 care s-au împotrivit împăratului Ozia și i-au zis: „N-ai drept, Ozia, să aduci tămâie Domnului! Dreptul acesta îl au preoții, fiii lui Aaron, care au fost sfințiți ca s-o aducă. Ieși din Sfântul Locaș, căci faci un păcat! Și lucrul acesta nu-ți va face cinste înaintea Domnului Dumnezeu.”
19 Ozia s-a mâniat. În mână avea o cădelniță. Și, cum s-a mâniat pe preoți, i-a izbucnit lepra pe frunte, în fața preoților, în Casa Domnului, lângă altarul tămâierii.
20 Marele preot Azaria și toți preoții și-au îndreptat privirile spre el, și iată că era plin de lepră pe frunte. L-au scos repede afară, și el însuși s-a grăbit să iasă, pentru că Domnul îl lovise.
21 Împăratul Ozia a fost lepros până în ziua morții și a locuit într-o casă deosebită ca lepros, căci a fost izgonit din Casa Domnului. Și fiul său Iotam era în fruntea casei împăratului și judeca poporul țării.
22 Celelalte fapte ale lui Ozia, cele dintâi și cele de pe urmă, au fost scrise de Isaia, fiul lui Amoț, prorocul.
23 Ozia a adormit cu părinții săi. Și l-au îngropat cu părinții săi în ogorul de înmormântare al împăraților, căci ziceau: „Este lepros.” În locul lui a domnit fiul său Iotam.