Neemia 13

1 În vremea aceea, s-a citit în fața poporului în cartea lui Moise și s-a găsit scris că amonitul și moabitul nu trebuiau să intre niciodată în adunarea lui Dumnezeu,
2 pentru că nu veniseră înaintea copiilor lui Israel cu pâine și apă și pentru că tocmiseră împotriva lor cu preț de argint pe Balaam ca să-i blesteme. Dar Dumnezeul nostru a prefăcut blestemul în binecuvântare.
3 Când au auzit Legea, au deosebit din Israel pe toți străinii.
4 Înainte de aceasta, preotul Eliașib, care era pus peste cămările Casei Dumnezeului nostru și rudă cu Tobia,
5 pregătise pentru el o cămară mare, unde puneau mai înainte darurile de mâncare, tămâia, uneltele, zeciuiala din grâu, din must și din untdelemn, părțile rânduite pentru leviți, cântăreți și ușieri și darurile ridicate pentru preoți.
6 Eu nu eram la Ierusalim când s-au petrecut toate acestea, căci mă întorsesem la împărat în al treizeci și doilea an al lui Artaxerxe, împăratul Babilonului. La sfârșitul anului am căpătat de la împărat învoire
7 să mă întorc la Ierusalim, și am văzut răul pe care-l făcuse Eliașib, pregătind o cămară pentru Tobia în curțile Casei lui Dumnezeu.
8 Mi-a părut foarte rău și am aruncat afară din cămară toate lucrurile lui Tobia.
9 Apoi am poruncit să se curețe odăile și am pus iarăși în ele uneltele Casei lui Dumnezeu, darurile de mâncare și tămâia.
10 Am auzit de asemenea că părțile leviților nu li se dăduseră și că leviții și cântăreții însărcinați cu slujba fugiseră fiecare în ținutul lui.
11 Am mustrat pe dregători și am zis: „Pentru ce a fost părăsită Casa lui Dumnezeu?” Și am strâns pe leviți și pe cântăreți, și i-am pus iarăși în slujba lor.
12 Atunci tot Iuda a adus în cămări zeciuiala din grâu, din must și din untdelemn.
13 Am dat cămările în grija preotului Șelemia, cărturarului Țadoc și lui Pedaia, unul din leviți, și le-am adăugat și pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, căci le mergea numele că sunt credincioși. Ei au fost însărcinați să facă împărțirile cuvenite fraților lor.
14 Adu-Ți aminte de mine, Dumnezeule, pentru aceste lucruri și nu uita faptele mele evlavioase făcute pentru Casa Dumnezeului meu și pentru lucrurile care trebuie păzite în ea!
15 Pe vremea aceasta am văzut în Iuda niște oameni călcând la teasc în ziua Sabatului, aducând snopi, încărcând măgarii cu vin, struguri și smochine, și cu tot felul de lucruri și aducându-le la Ierusalim în ziua Sabatului. Și i-am mustrat chiar în ziua când își vindeau mărfurile.
16 Mai erau și niște tirieni, așezați în Ierusalim, care aduceau pește și tot felul de mărfuri și le vindeau fiilor lui Iuda în ziua Sabatului și în Ierusalim.
17 Am mustrat pe mai marii lui Iuda și le-am zis: „Ce înseamnă această faptă rea pe care o faceți, pângărind ziua Sabatului?
18 Oare n-au lucrat așa părinții voștri, și nu din pricina aceasta a trimis Dumnezeul nostru toate aceste nenorociri peste noi și peste cetatea aceasta? Și voi aduceți din nou mânia Lui împotriva lui Israel, pângărind Sabatul!”
19 Apoi am poruncit să se închidă porțile Ierusalimului înainte de Sabat, de îndată ce le va ajunge umbra, și să nu se deschidă decât după Sabat. Și am pus câțiva din slujitorii mei la porți să oprească intrarea sarcinilor de mărfuri în ziua Sabatului.
20 Și așa negustorii și vânzătorii de tot felul de lucruri au petrecut noaptea o dată și de două ori afară din Ierusalim.
21 I-am mustrat și le-am zis: „Pentru ce stați noaptea înaintea zidului? Dacă veți mai face încă o dată lucrul acesta, voi pune mâna pe voi.” Din clipa aceea, n-au mai venit în timpul Sabatului.
22 Am poruncit și leviților să se curețe și să vină să păzească porțile, ca să sfințească ziua Sabatului. Adu-Ți aminte de mine, Dumnezeule, și pentru aceste lucruri și ocrotește-mă după marea Ta îndurare!
23 Tot pe vremea aceea, am văzut pe niște iudei, care își luaseră neveste asdodiene, amonite și moabite.
24 Jumătate din fiii lor vorbeau limba asdodiană și nu știau să vorbească limba evreiască; nu cunoșteau decât limba cutărui sau cutărui popor.
25 I-am mustrat și i-am blestemat; am lovit pe unii din ei, le-am smuls părul și i-am pus să jure în Numele lui Dumnezeu, zicând: „Să nu vă dați fetele după fiii lor și să nu luați fetele lor de neveste nici pentru fiii voștri, nici pentru voi.
26 Oare nu în aceasta a păcătuit Solomon, împăratul lui Israel? Nu era alt împărat ca el în mulțimea popoarelor; el era iubit de Dumnezeul lui, și Dumnezeu îl pusese împărat peste tot Israelul. Totuși femeile străine l-au târât și pe el în păcat.
27 Și acum trebuie să auzim despre voi că săvârșiți o nelegiuire atât de mare și că păcătuiți împotriva Dumnezeului nostru luând neveste străine?”
28 Unul din fiii lui Ioiada, fiul marelui preot, Eliașib, era ginerele lui Sanbalat, horonitul. L-am izgonit de la mine.
29 Adu-Ți aminte de ei, Dumnezeule, căci au spurcat preoția și legământul încheiat de preoți și leviți.
30 I-am curățat de orice străin și am pus rânduială în tot ce trebuiau să păzească preoții și leviții, fiecare în slujba lui,
31 în ce privea atât darul lemnelor la vremuri hotărâte, cât și cele dintâi roade. Adu-Ți aminte de mine spre bine, Dumnezeule!