Neemia 5

1 Din partea oamenilor din popor și din partea nevestelor lor s-au ridicat mari plângeri împotriva fraților lor iudei.
2 Unii ziceau: „Noi, fiii noștri și fetele noastre suntem mulți; să ni se dea grâu ca să mâncăm și să trăim.”
3 Alții ziceau: „Punem zălog ogoarele, viile și casele noastre, ca să avem grâu în timpul foametei.”
4 Alții ziceau: „Am împrumutat argint punând zălog ogoarele și viile noastre pentru birul împăratului.
5 Și totuși carnea noastră este ca și carnea fraților noștri, copiii noștri sunt ca și copiii lor; și iată, supunem la robie pe fiii noștri și pe fetele noastre, și multe din fetele noastre au și fost supuse la robie; suntem fără putere, căci ogoarele și viile noastre sunt ale altora.”
6 M-am supărat foarte tare când le-am auzit plângerile și cuvintele acestea.
7 Am hotărât să mustru pe cei mari și pe dregători, și le-am zis: „Ce! Voi împrumutați cu camătă fraților voștri?” Și am strâns în jurul meu o mare mulțime
8 și le-am zis: „Noi am răscumpărat, după puterea noastră, pe frații noștri iudei vânduți neamurilor; și voi să vindeți pe frații voștri? Și încă nouă să ne fie vânduți?” Ei au tăcut, neavând ce să răspundă.
9 Apoi am zis: „Ce faceți voi nu este bine. N-ar trebui să umblați în frica Dumnezeului nostru, ca să nu fiți de ocara neamurilor vrăjmașe nouă?
10 Și eu, și frații mei, și slujitorii mei le-am împrumutat argint și grâu. Să le lăsăm, dar, datoria aceasta!
11 Dați-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii și casele, și a suta parte din argintul, din grâul, din mustul și din untdelemnul pe care l-ați cerut de la ei ca dobândă.”
12 Ei au răspuns: „Le vom da înapoi și nu le vom cere nimic, vom face cum ai zis.” Atunci am chemat pe preoți, înaintea cărora i-am pus să jure că își vor ține cuvântul.
13 Și mi-am scuturat mantaua, zicând: „Așa să scuture Dumnezeu afară din Casa Lui și de averile lui pe orice om care nu-și va ține cuvântul, și așa să fie scuturat omul acela, și lăsat cu mâinile goale!” Toată adunarea a zis: „Amin.” Și au lăudat pe Domnul. Și poporul s-a ținut de cuvânt.
14 Din ziua când m-a pus împăratul dregător peste ei în țara lui Iuda, de la al douăzecilea an până la al treizeci și doilea an al împăratului Artaxerxe, timp de doisprezece ani, nici eu, nici frații mei n-am trăit din veniturile cuvenite dregătorului.
15 Înainte de mine, cei dintâi dregători împovărau poporul și luau de la el pâine și vin, afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar și slujitorii lor apăsau poporul. Eu n-am făcut așa, din frică de Dumnezeu.
16 Ba, mai mult, am lucrat la dregerea zidului acestuia, n-am cumpărat niciun ogor, și toți slujitorii mei erau la lucru.
17 Aveam la masă o sută cincizeci de oameni, iudei și dregători, afară de cei ce veneau la noi din neamurile dimprejur.
18 Mi se pregătea în fiecare zi un bou, șase berbeci aleși și păsări, și la fiecare zece zile se pregătea din belșug tot vinul care era de trebuință. Cu toate acestea, n-am cerut veniturile cuvenite dregătorului, pentru că lucrările apăsau greu asupra poporului acestuia.
19 Adu-Ți aminte de mine, spre bine, Dumnezeule, pentru tot ce am făcut pentru poporul acesta!