Iov 21

1 Iov a luat cuvântul și a zis:
2 „Ascultați, ascultați cuvintele mele, dați-mi măcar această mângâiere.
3 Lăsați-mă să vorbesc, vă rog; și, după ce voi vorbi, veți putea să vă bateți joc.
4 Oare împotriva unui om se îndreaptă plângerea mea? Și pentru ce n-aș fi nerăbdător?
5 Priviți-mă, mirați-vă și puneți mâna la gură.
6 Când mă gândesc, mă înspăimânt, și un tremur îmi apucă tot trupul:
7 Pentru ce trăiesc cei răi? Pentru ce îi vezi îmbătrânind și sporind în putere?
8 Sămânța lor se întărește cu ei și în fața lor, odraslele lor propășesc sub ochii lor.
9 În casele lor domnește pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să-i lovească.
10 Taurii lor sunt plini de vlagă și prăsitori, juncanele lor zămislesc și nu leapădă.
11 Își lasă copiii să se împrăștie ca niște oi, și copiii se zbenguie în jurul lor.
12 Cântă cu sunet de tobă și de harpă, se desfată cu sunete de caval.
13 Își petrec zilele în fericire și se coboară într-o clipă în Locuința morților.
14 Și totuși ziceau lui Dumnezeu: „Pleacă de la noi. Nu voim să cunoaștem căile Tale.
15 Ce este Cel Atotputernic, ca să-I slujim? Ce vom câștiga dacă-I vom înălța rugăciuni?”
16 Ce! Nu sunt ei în stăpânirea fericirii? – Departe de mine sfatul celor răi! –
17 Dar de multe ori se întâmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea și lor Dumnezeu partea lor de dureri în mânia Lui,
18 să fie ca paiul luat de vânt, ca pleava luată de vârtej?
19 Veți zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;
20 el ar trebui să-și vadă nimicirea, el ar trebui să bea mânia Celui Atotputernic.
21 Căci, ce-i pasă lui ce va fi de casa lui după el, când numărul lunilor i s-a împlinit?
22 Oare pe Dumnezeu Îl vom învăța minte, pe El, care cârmuiește duhurile cerești?
23 Unul moare în mijlocul propășirii, păcii și fericirii,
24 cu coapsele încărcate de grăsime și măduva oaselor plină de suc.
25 Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,
26 și amândoi adorm în țărână, amândoi sunt mâncați de viermi.
27 Știu eu bine care sunt gândurile voastre, ce judecăți nedrepte rostiți asupra mea.
28 Voi ziceți: „Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiții?”
29 Dar ce! N-ați întrebat pe călători și nu știți ce istorisesc ei?
30 Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruțat, și în ziua mâniei, el scapă.
31 Cine îl mustră în față pentru purtarea lui? Cine îi răsplătește tot ce a făcut?
32 Este dus la groapă și i se pune o strajă la mormânt.
33 Bulgării din vale îi sunt mai ușori, căci toți oamenii merg după el, și o mulțime îi merge înainte.
34 Pentru ce dar îmi dați mângâieri deșarte? Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât viclenie?”