Iov 22

1 Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis:
2 „Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înțeleptul nu-și folosește decât lui.
3 Dacă ești fără prihană, are Cel Atotputernic vreun folos? Și dacă trăiești fără vină, ce va câștiga El?
4 Pentru evlavia ta te pedepsește El oare și intră la judecată cu tine?
5 Nu-i mare răutatea ta? Și fărădelegile tale fără număr?
6 Luai fără pricină zăloguri de la frații tăi, lăsai fără haine pe cei goi.
7 Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pâine omului flămând.
8 Țara era a ta, fiindcă erai mai tare, te așezai în ea, fiindcă erai cu vază.
9 Dădeai afară pe văduve cu mâinile goale, și brațele orfanilor le frângeai.
10 Pentru aceea ești înconjurat de curse și te-a apucat groaza dintr-odată.
11 Nu vezi dar acest întuneric, aceste ape multe care te năpădesc?
12 Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Privește vârful stelelor, ce înalt este!
13 Și tu zici: „Ce știe Dumnezeu? Poate să judece El prin întunericul de nori?
14 Îl înfășoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abia dacă o străbate!”
15 Ce! Vrei s-apuci pe calea străveche, pe care au urmat-o cei nelegiuiți,
16 care au fost luați înainte de vreme și au ținut cât ține un pârâu care se scurge?
17 Ei ziceau lui Dumnezeu: „Pleacă de la noi! Ce ne poate face Cel Atotputernic?”
18 Și totuși Dumnezeu le umpluse casele de bunătăți. – Departe de mine sfatul celor răi! –
19 Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor și se vor bucura, cel nevinovat va râde de ei
20 și va zice: „Iată pe potrivnicii noștri nimiciți! Iată-le bogățiile arse de foc!”
21 Împrietenește-te dar cu Dumnezeu și vei avea pace; te vei bucura astfel iarăși de fericire.
22 Primește învățătură din gura Lui și pune-ți la inimă cuvintele Lui.
23 Vei fi așezat iarăși la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.
24 Aruncă dar aurul în țărână, aruncă aurul din Ofir în prundul pâraielor!
25 Și atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău, argintul tău, bogăția ta.
26 Atunci Cel Atotputernic va fi desfătarea ta și îți vei ridica fața spre Dumnezeu.
27 Îl vei ruga, și te va asculta, și îți vei putea împlini juruințele.
28 Pe ce vei pune mâna îți va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina.
29 Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecați.
30 El va izbăvi chiar și pe cel vinovat, care își va datora scăparea curăției mâinilor tale.”