Iov 23

1 Iov a luat cuvântul și a zis:
2 „Și acum plângerea mea este tot o răzvrătire. Dar suferința îmi înăbușe suspinele.
3 Oh! Dacă aș ști unde să-L găsesc, dacă aș putea să ajung până la scaunul Lui de domnie,
4 mi-aș apăra pricina înaintea Lui, mi-aș umple gura cu dovezi.
5 Aș ști ce poate să răspundă, aș vedea ce are să-mi spună.
6 Și-ar întrebuința El toată puterea ca să lupte împotriva mea? Nu; ci m-ar asculta negreșit.
7 Doar un om fără prihană ar vorbi cu El, și aș fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu.
8 Dar, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo; dacă mă duc la apus, nu-L găsesc:
9 dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea; dacă Se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi.
10 Dar El știe ce cale am urmat; și, dacă m-ar încerca, aș ieși curat ca aurul.
11 Piciorul meu s-a ținut de pașii Lui; am ținut calea Lui și nu m-am abătut de la ea.
12 N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.
13 Dar hotărârea Lui este luată, cine I se va împotrivi? Ce-I dorește sufletul, aceea face.
14 El Își va împlini dar planurile față de mine și va mai face și multe altele.
15 De aceea tremur înaintea Lui, și când mă gândesc la lucrul acesta, mă tem de El.
16 Dumnezeu mi-a tăiat inima, Cel Atotputernic m-a umplut de groază.
17 Căci nu întunericul durerii mele mă nimicește, nici negura în care sunt înfășurat.