| 1 | Elihu a urmat și a zis: |
| 2 | „Așteaptă puțin și voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu. |
| 3 | Îmi voi lua temeiurile de dreptate și voi dovedi dreptatea Ziditorului meu. |
| 4 | Fii încredințat, cuvântările mele nu sunt minciuni, ci ai a face cu un om cu simțăminte curate. |
| 5 | Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; și este puternic prin tăria priceperii Lui. |
| 6 | El nu lasă pe cel rău să trăiască și face dreptate celui nenorocit. |
| 7 | Nu-Și întoarce ochii de asupra celor fără prihană și-i pune pe scaunul de domnie cu împărații, îi așază pentru totdeauna ca să domnească. |
| 8 | Se întâmplă să cadă în lanțuri și să fie prinși în legăturile nenorocirii? |
| 9 | Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mândria lor. |
| 10 | Îi înștiințează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă de la nelegiuire. |
| 11 | Dacă ascultă și se supun, își sfârșesc zilele în fericire și anii în bucurie. |
| 12 | Dacă n-ascultă, pier uciși de sabie, mor în orbirea lor. |
| 13 | Nelegiuiții se mânie, nu strigă către Dumnezeu când îi înlănțuie; |
| 14 | își pierd viața în tinerețe, mor ca cei desfrânați. |
| 15 | Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, și prin suferință îl înștiințează. |
| 16 | Și pe tine te va scoate din strâmtorare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, și masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase. |
| 17 | Dar dacă-ți aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedezlipită de pricina ta. |
| 18 | Supărarea să nu te împingă la batjocură, și mărimea prețului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire! |
| 19 | Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz și chiar toate puterile pe care le-ai putea desfășura? |
| 20 | Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor. |
| 21 | Ferește-te să faci rău, căci suferința te îndeamnă la rău. |
| 22 | Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să învețe pe alții ca El? |
| 23 | Cine Îi cere socoteală de căile Lui și cine îndrăznește să-I spună: „Faci rău”? |
| 24 | Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească! |
| 25 | Orice om le privește, fiecare muritor le vede de departe. |
| 26 | Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu-L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l-a pătruns. |
| 27 | Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur și dă ploaia, |
| 28 | pe care norii o strecoară, și o picură peste mulțimea oamenilor. |
| 29 | Și cine poate pricepe ruperea norului și bubuitul cortului Său? |
| 30 | Iată, El Își întinde lumina în jurul Lui și acoperă adâncimile mării. |
| 31 | Prin aceste mijloace, El judecă popoarele și dă belșug de hrană. |
| 32 | Ia fulgerul în mână și-l aruncă asupra potrivnicilor Lui. |
| 33 | Dă de veste că e de față printr-un bubuit, și până și turmele Îi simt apropierea. |
