Iov 38

1 Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii și a zis:
2 „Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere?
3 Încinge-ți mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, și tu să Mă înveți.
4 Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere.
5 Cine i-a hotărât măsurile, știi? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el?
6 Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului,
7 atunci când stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie și când toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?
8 Cine a închis marea cu porți, când s-a aruncat din pântecele mamei ei?
9 Când i-am făcut haina din nori și scutece din întuneric;
10 când i-am pus hotar și când i-am pus zăvoare și porți;
11 când am zis: „Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ți se oprească mândria valurilor tale”?
12 De când ești, ai poruncit tu dimineții? Ai arătat zorilor locul lor,
13 ca să apuce capetele pământului și să scuture pe cei răi de pe el?
14 Ca pământul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, și toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?
15 Pentru ca cei răi să fie lipsiți de lumina lor, și brațul care se ridică să fie zdrobit?
16 Ai pătruns tu până la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adâncului?
17 Ți s-au deschis porțile morții? Sau ai văzut tu porțile umbrei morții?
18 Ai cuprins tu cu privirea întinderea pământului? Vorbește, dacă știi toate aceste lucruri.
19 Unde este drumul care duce la locașul luminii? Și întunericul unde își are locuința?
20 Poți să le urmărești până la hotarul lor și să cunoști cărările locuinței lor?
21 Știi, căci atunci erai născut, și numărul zilelor tale este mare!
22 Ai ajuns tu până la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,
23 pe care le păstrez pentru vremurile de strâmtorare, pentru zilele de război și de bătălie?
24 Pe ce cale se împarte lumina? Și pe ce cale se împrăștie vântul de răsărit pe pământ?
25 Cine a deschis un loc de scurgere ploii și a însemnat drumul fulgerului și al tunetului,
26 pentru ca să cadă ploaia pe un pământ fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni;
27 pentru ca să adape locurile pustii și uscate, și ca să facă să încolțească și să răsară iarba?
28 Are ploaia tată? Cine dă naștere picăturilor de rouă?
29 Din al cui sân iese gheața și cine naște promoroaca cerului,
30 ca apele să se îngroașe ca o piatră, și fața adâncului să se întărească?
31 Poți să înnozi tu legăturile Găinușei sau să dezlegi frânghiile Orionului?
32 Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului și tu cârmuiești Ursul mare cu puii lui?
33 Cunoști tu legile cerului? Sau tu îi orânduiești stăpânirea pe pământ?
34 Îți înalți tu glasul până la nori, ca să chemi să te acopere râuri de ape?
35 Poți tu să arunci fulgerele ca să plece? Îți zic ele: „Iată-ne”?
36 Cine a pus înțelepciunea în negura norilor sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?
37 Cine poate să numere norii cu înțelepciune și să verse burdufurile cerurilor,
38 pentru ca să înceapă pulberea să facă noroi, și bulgării de pământ să se lipească împreună?
39 Tu izgonești prada pentru leoaică și tu potolești foamea puilor de lei,
40 când stau ghemuiți în vizuina lor, când stau la pândă în culcușul lor?
41 Cine pregătește corbului hrana, când puii lui strigă spre Dumnezeu, când umblă rătăciți și flămânzi?