1 | (Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea! |
2 | Căci potrivnicii au deschis împotriva mea o gură rea și înșelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă, |
3 | mă înconjoară cu cuvântări pline de ură și se războiesc cu mine fără temei. |
4 | Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici; dar eu alerg la rugăciune. |
5 | Ei îmi întorc rău pentru bine, și ură, pentru dragostea mea. |
6 | Pe vrăjmașul meu pune-l sub stăpânirea unui om rău, și un pârâș să stea la dreapta lui! |
7 | Când va fi judecat, să fie găsit vinovat, și rugăciunea lui să treacă drept un păcat! |
8 | Puține să-i fie zilele la număr, și slujba să i-o ia altul! |
9 | Să-i rămână copiii orfani, și nevasta sa, văduvă! |
10 | Copiii lui să umble fără niciun căpătâi și să cerșească, să-și caute pâinea departe de locuința lor dărâmată! |
11 | Cel ce l-a împrumutat să-i pună mâna pe tot ce are, și străinii să-i jefuiască rodul muncii lui! |
12 | Nimeni să nu mai țină la el și nimeni să n-aibă milă de orfanii lui! |
13 | Urmașii lui să fie nimiciți și să li se stingă numele în neamul următor! |
14 | Nelegiuirea părinților săi să rămână ca aducere aminte înaintea Domnului și să nu se șteargă păcatul mamei lui! |
15 | Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le șteargă pomenirea de pe pământ, |
16 | pentru că nu și-a adus aminte să facă îndurare, pentru că a prigonit pe cel nenorocit și pe cel lipsit, până acolo încât să omoare pe omul cu inima zdrobită! |
17 | Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu-i plăcea binecuvântarea: să se depărteze de el! |
18 | Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înăuntrul lui, ca untdelemnul, în oase! |
19 | De aceea, să-i slujească de veșmânt, ca să se acopere, de cingătoare, cu care să fie totdeauna încins! |
20 | Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmașilor mei și a celor ce vorbesc cu răutate de mine! |
21 | Iar Tu, Doamne Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea Ta; izbăvește-mă! |
22 | Sunt nenorocit și lipsit, și îmi e rănită inima înăuntrul meu. |
23 | Pier ca umbra gata să treacă, sunt izgonit ca o lăcustă. |
24 | Mi-au slăbit genunchii de post și mi s-a sleit trupul de slăbiciune. |
25 | Am ajuns de ocara lor; când mă privesc, ei dau din cap. |
26 | Ajută-mi, Doamne Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta! |
27 | Și să știe că mâna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta! |
28 | Măcar că ei blestemă, Tu binecuvântă; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntați, iar robul Tău se va bucura. |
29 | Potrivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu rușinea lor cum se acoperă cu o manta! |
30 | Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulțimii; |
31 | căci El stă la dreapta săracului, ca să-l izbăvească de cei ce-l osândesc. |