Psalmi 109

1 (Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
2 Căci potrivnicii au deschis împotriva mea o gură rea și înșelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
3 mă înconjoară cu cuvântări pline de ură și se războiesc cu mine fără temei.
4 Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici; dar eu alerg la rugăciune.
5 Ei îmi întorc rău pentru bine, și ură, pentru dragostea mea.
6 Pe vrăjmașul meu pune-l sub stăpânirea unui om rău, și un pârâș să stea la dreapta lui!
7 Când va fi judecat, să fie găsit vinovat, și rugăciunea lui să treacă drept un păcat!
8 Puține să-i fie zilele la număr, și slujba să i-o ia altul!
9 Să-i rămână copiii orfani, și nevasta sa, văduvă!
10 Copiii lui să umble fără niciun căpătâi și să cerșească, să-și caute pâinea departe de locuința lor dărâmată!
11 Cel ce l-a împrumutat să-i pună mâna pe tot ce are, și străinii să-i jefuiască rodul muncii lui!
12 Nimeni să nu mai țină la el și nimeni să n-aibă milă de orfanii lui!
13 Urmașii lui să fie nimiciți și să li se stingă numele în neamul următor!
14 Nelegiuirea părinților săi să rămână ca aducere aminte înaintea Domnului și să nu se șteargă păcatul mamei lui!
15 Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le șteargă pomenirea de pe pământ,
16 pentru că nu și-a adus aminte să facă îndurare, pentru că a prigonit pe cel nenorocit și pe cel lipsit, până acolo încât să omoare pe omul cu inima zdrobită!
17 Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu-i plăcea binecuvântarea: să se depărteze de el!
18 Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înăuntrul lui, ca untdelemnul, în oase!
19 De aceea, să-i slujească de veșmânt, ca să se acopere, de cingătoare, cu care să fie totdeauna încins!
20 Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmașilor mei și a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
21 Iar Tu, Doamne Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea Ta; izbăvește-mă!
22 Sunt nenorocit și lipsit, și îmi e rănită inima înăuntrul meu.
23 Pier ca umbra gata să treacă, sunt izgonit ca o lăcustă.
24 Mi-au slăbit genunchii de post și mi s-a sleit trupul de slăbiciune.
25 Am ajuns de ocara lor; când mă privesc, ei dau din cap.
26 Ajută-mi, Doamne Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!
27 Și să știe că mâna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28 Măcar că ei blestemă, Tu binecuvântă; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntați, iar robul Tău se va bucura.
29 Potrivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu rușinea lor cum se acoperă cu o manta!
30 Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulțimii;
31 căci El stă la dreapta săracului, ca să-l izbăvească de cei ce-l osândesc.