Psalmi 14

1 (Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.) Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este niciunul care să facă binele.
2 Domnul Se uită de la înălțimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere și care să caute pe Dumnezeu.
3 Dar toți s-au rătăcit, toți s-au dovedit niște netrebnici; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
4 Și-au pierdut mintea toți cei ce săvârșesc fărădelegea, de mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea, și nu cheamă pe Domnul?
5 Ei vor tremura de spaimă, când Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit.
6 Râdeți voi de nădejdea celui nenorocit…, dar scăparea lui este Domnul.
7 O! de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!… Când va întoarce Domnul înapoi pe prinșii de război ai poporului Său, Iacov se va înveseli, și Israel se va bucura.