Psalmi 140

1 (Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi! Păzește-mă de oamenii asupritori,
2 care cugetă lucruri rele în inima lor și sunt totdeauna gata să ațâțe războiul!
3 Ei își ascut limba ca un șarpe, au pe buze o otravă de năpârcă. – (Oprire)
4 Păzește-mă, Doamne, de mâinile celui rău! Ferește-mă de oamenii asupritori, care se gândesc să mă doboare!
5 Niște îngâmfați îmi întind curse și lațuri, pun rețele de-a lungul drumului și îmi întind capcane. – (Oprire)
6 Eu zic Domnului: „Tu ești Dumnezeul meu! Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!
7 Doamne Dumnezeule, tăria mântuirii mele, Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.”
8 Nu împlini, Doamne, dorințele celui rău, nu lăsa să-i izbutească planurile, ca să nu se fălească! – (Oprire)
9 Asupra capului celor ce mă înconjoară să cadă nelegiuirea buzelor lor!
10 Cărbuni aprinși să cadă peste ei! În foc să fie aruncați, în adâncuri, de unde să nu se mai scoale!
11 Omul cu limba mincinoasă nu se întărește pe pământ, și pe omul asupritor, nenorocirea îl paște și-l duce la pierzare.
12 Știu că Domnul face dreptate celui asuprit, dreptate, celor lipsiți.
13 Da, cei neprihăniți vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.