Psalmi 22

1 (Către mai marele cântăreților. Se cântă ca „Cerboaica zorilor”. Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit și pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuți și fără s-asculți plângerile mele?
2 Strig ziua, Dumnezeule, și nu-mi răspunzi: strig și noaptea, și tot n-am odihnă.
3 Totuși Tu ești Cel Sfânt și Tu locuiești în mijlocul laudelor lui Israel.
4 În Tine se încredeau părinții noștri: se încredeau, și-i izbăveai.
5 Strigau către Tine, și erau scăpați; se încredeau în Tine, și nu rămâneau de rușine.
6 Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor și disprețuit de popor.
7 Toți cei ce mă văd își bat joc de mine, își deschid gura, dau din cap și zic:
8 „S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubește!”
9 Da, Tu m-ai scos din pântecele mamei, m-ai pus la adăpost de orice grijă la țâțele mamei mele;
10 de când eram la sânul mamei, am fost sub paza Ta, din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu.
11 Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul, și nimeni nu-mi vine în ajutor.
12 O mulțime de tauri sunt împrejurul meu, niște tauri din Basan mă înconjoară.
13 Își deschid gura împotriva mea ca un leu care sfâșie și răcnește.
14 Am ajuns ca apa care se scurge, și toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara și se topește înăuntrul meu.
15 Mi se usucă puterea ca lutul și mi se lipește limba de cerul gurii: m-ai adus în țărâna morții.
16 Căci niște câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiți dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile și picioarele:
17 toate oasele aș putea să mi le număr. Ei însă pândesc și mă privesc;
18 își împart hainele mele între ei și trag la sorți pentru cămașa mea.
19 Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu!
20 Scapă-mi sufletul de sabie și viața din ghearele câinilor!
21 Scapă-mă din gura leului și scoate-mă din coarnele bivolului!
22 Voi vesti Numele Tău fraților mei și Te voi lăuda în mijlocul adunării.
23 Cei ce vă temeți de Domnul, lăudați-L! Voi toți, sămânța lui Iacov, slăviți-L! Cutremurați-vă înaintea Lui, voi toți, sămânța lui Israel!
24 Căci El nici nu disprețuiește, nici nu urăște necazurile celui nenorocit și nu-Și ascunde fața de el, ci îl ascultă când strigă către El.
25 În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: și-mi voi împlini juruințele în fața celor ce se tem de Tine.
26 Cei săraci vor mânca și se vor sătura, cei ce caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!
27 Toate marginile pământului își vor aduce aminte și se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.
28 Căci a Domnului este împărăția: El stăpânește peste neamuri.
29 Toți cei puternici de pe pământ vor mânca și se vor închina și ei; înaintea Lui se vor pleca toți cei ce se coboară în țărână, cei ce nu pot să-și păstreze viața.
30 O sămânță de oameni Îi va sluji; și se va vorbi despre Domnul către cei ce vor veni după ei.
31 Aceștia vor veni și vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naște.