1 | (Către mai marele cântăreților. Se cântă ca „Cerboaica zorilor”. Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit și pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuți și fără s-asculți plângerile mele? |
2 | Strig ziua, Dumnezeule, și nu-mi răspunzi: strig și noaptea, și tot n-am odihnă. |
3 | Totuși Tu ești Cel Sfânt și Tu locuiești în mijlocul laudelor lui Israel. |
4 | În Tine se încredeau părinții noștri: se încredeau, și-i izbăveai. |
5 | Strigau către Tine, și erau scăpați; se încredeau în Tine, și nu rămâneau de rușine. |
6 | Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor și disprețuit de popor. |
7 | Toți cei ce mă văd își bat joc de mine, își deschid gura, dau din cap și zic: |
8 | „S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubește!” |
9 | Da, Tu m-ai scos din pântecele mamei, m-ai pus la adăpost de orice grijă la țâțele mamei mele; |
10 | de când eram la sânul mamei, am fost sub paza Ta, din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu. |
11 | Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul, și nimeni nu-mi vine în ajutor. |
12 | O mulțime de tauri sunt împrejurul meu, niște tauri din Basan mă înconjoară. |
13 | Își deschid gura împotriva mea ca un leu care sfâșie și răcnește. |
14 | Am ajuns ca apa care se scurge, și toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara și se topește înăuntrul meu. |
15 | Mi se usucă puterea ca lutul și mi se lipește limba de cerul gurii: m-ai adus în țărâna morții. |
16 | Căci niște câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiți dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile și picioarele: |
17 | toate oasele aș putea să mi le număr. Ei însă pândesc și mă privesc; |
18 | își împart hainele mele între ei și trag la sorți pentru cămașa mea. |
19 | Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu! |
20 | Scapă-mi sufletul de sabie și viața din ghearele câinilor! |
21 | Scapă-mă din gura leului și scoate-mă din coarnele bivolului! |
22 | Voi vesti Numele Tău fraților mei și Te voi lăuda în mijlocul adunării. |
23 | Cei ce vă temeți de Domnul, lăudați-L! Voi toți, sămânța lui Iacov, slăviți-L! Cutremurați-vă înaintea Lui, voi toți, sămânța lui Israel! |
24 | Căci El nici nu disprețuiește, nici nu urăște necazurile celui nenorocit și nu-Și ascunde fața de el, ci îl ascultă când strigă către El. |
25 | În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: și-mi voi împlini juruințele în fața celor ce se tem de Tine. |
26 | Cei săraci vor mânca și se vor sătura, cei ce caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie! |
27 | Toate marginile pământului își vor aduce aminte și se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta. |
28 | Căci a Domnului este împărăția: El stăpânește peste neamuri. |
29 | Toți cei puternici de pe pământ vor mânca și se vor închina și ei; înaintea Lui se vor pleca toți cei ce se coboară în țărână, cei ce nu pot să-și păstreze viața. |
30 | O sămânță de oameni Îi va sluji; și se va vorbi despre Domnul către cei ce vor veni după ei. |
31 | Aceștia vor veni și vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naște. |