Psalmi 36

1 (Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David, robul Domnului.) Nelegiuirea celui rău zice inimii mele: „Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.”
2 Căci se măgulește singur în ochii lui, ca să-și desăvârșească fărădelegea, ca să-și potolească ura.
3 Cuvintele gurii lui sunt mincinoase și înșelătoare; nu mai vrea să lucreze cu înțelepciune și să facă binele.
4 În așternutul lui se gândește la răutate, stă pe o cale care nu este bună, și nu urăște răul.
5 Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri, și credincioșia Ta, până la nori.
6 Dreptatea Ta este ca munții lui Dumnezeu, și judecățile Tale sunt ca Adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijini pe oameni și pe dobitoace!
7 Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.
8 Se satură de belșugul Casei Tale, și-i adăpi din șuvoiul desfătărilor Tale.
9 Căci la Tine este izvorul vieții; prin lumina Ta vedem lumina.
10 Întinde-Ți și mai departe bunătatea peste cei ce Te cunosc, și dreptatea peste cei cu inima neprihănită!
11 Să nu m-ajungă piciorul celui mândru și să nu mă pună pe fugă mâna celor răi.
12 Cei ce fac fărădelegea au și început să cadă; sunt răsturnați, și nu pot să se mai scoale.