Psalmi 44

1 (Către mai marele cântăreților. Un psalm al fiilor lui Core. O cântare.) Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, și părinții noștri ne-au povestit lucrările pe care le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.
2 Cu mâna Ta ai izgonit neamuri, ca să-i sădești pe ei, ai lovit popoare, ca să-i întinzi pe ei.
3 Căci nu prin sabia lor au pus mâna pe țară, nu brațul lor i-a mântuit, ci dreapta Ta, brațul Tău, lumina feței Tale, pentru că îi iubeai.
4 Dumnezeule, Tu ești Împăratul meu: poruncește izbăvirea lui Iacov!
5 Cu Tine doborâm pe vrăjmașii noștri, cu Numele Tău zdrobim pe potrivnicii noștri.
6 Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa;
7 ci Tu ne izbăvești de vrăjmașii noștri și dai de rușine pe cei ce ne urăsc.
8 Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu și pururi slăvim Numele Tău. (Oprire)
9 Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de rușine, nu mai ieși cu oștirile noastre;
10 ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmașului, și cei ce ne urăsc ridică prăzi luate de la noi.
11 Ne dai ca pe niște oi de mâncat și ne risipești printre neamuri.
12 Vinzi pe poporul Tău pe nimic și nu-l socotești de mare preț.
13 Ne faci de ocara vecinilor noștri, de batjocura și de râsul celor ce ne înconjoară.
14 Ne faci de pomină printre neamuri și pricină de clătinare din cap printre popoare.
15 Ocara mea este totdeauna înaintea mea, și rușinea îmi acoperă fața,
16 la glasul celui ce mă batjocorește și mă ocărăște, la vederea vrăjmașului și răzbunătorului.
17 Toate acestea ni se întâmplă fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legământul Tău:
18 da, inima nu ni s-a abătut, pașii nu ni s-au depărtat de pe cărarea Ta,
19 ca să ne zdrobești în locuința șacalilor și să ne acoperi cu umbra morții.
20 Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru și ne-am fi întins mâinile spre un dumnezeu străin,
21 n-ar ști Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaște tainele inimii?
22 Dar din pricina Ta suntem înjunghiați în toate zilele, suntem priviți ca niște oi sortite pentru măcelărie.
23 Trezește-Te! Pentru ce dormi, Doamne? Trezește-Te! Nu ne lepăda pe vecie!
24 Pentru ce Îți ascunzi fața? Pentru ce uiți de nenorocirea și apăsarea noastră?
25 Căci sufletul ne este doborât în țărână de mâhnire, trupul nostru este lipit de pământ.
26 Scoală-Te, ca să ne ajuți! Izbăvește-ne, pentru bunătatea Ta!