1 | (Către mai marele cântăreților. De cântat pe instrumente cu corzi. O cântare a lui David.) Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea și nu Te ascunde de cererile mele! |
2 | Ascultă-mă și răspunde-mi! Rătăcesc încoace și încolo și mă frământ, |
3 | din pricina zarvei vrăjmașului și din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine și mă urmăresc cu mânie. |
4 | Îmi tremură inima în mine și mă cuprinde spaima morții, |
5 | mă apucă frica și groaza și mă iau fiorii. |
6 | Eu zic: „O, dacă aș avea aripile porumbelului, aș zbura și aș găsi undeva odihnă!” |
7 | Da, aș fugi departe de tot și m-aș duce să locuiesc în pustiu. – (Oprire) |
8 | Aș fugi în grabă la un adăpost de vântul acesta năprasnic și de furtuna aceasta. |
9 | Nimicește-i, Doamne, împarte-le limbile, căci în cetate văd silă și certuri; |
10 | zi și noapte ei îi dau ocol pe ziduri: nelegiuirea și răutatea sunt în sânul ei; |
11 | răutatea este în mijlocul ei, și vicleșugul și înșelătoria nu lipsesc din piețele ei. |
12 | Nu un vrăjmaș mă batjocorește, căci aș suferi: nu potrivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m-aș ascunde dinaintea lui. |
13 | Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce și prieten cu mine! |
14 | Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie și ne duceam împreună cu mulțimea în Casa lui Dumnezeu! |
15 | Să vină moartea peste ei și să se coboare de vii în Locuința morților! Căci răutatea este în locuința lor, în inima lor. |
16 | Dar eu strig către Dumnezeu, și Domnul mă va scăpa. |
17 | Seara, dimineața și la amiază oftez și gem, și El va auzi glasul meu. |
18 | Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea și-mi va aduce pacea, căci mulți mai sunt împotriva mea! |
19 | Dumnezeu va auzi și-i va smeri, El, care, din veșnicie, stă pe scaunul Lui de domnie. – (Oprire) Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare și nu se tem de Dumnezeu. |
20 | Ei pun mâna pe cei ce trăiau în pace cu ei și își calcă legământul. |
21 | Gura lor este dulce ca smântâna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul, dar, când ies ele din gură, sunt niște săbii. |
22 | Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, și El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit. |
23 | Și Tu, Dumnezeule, îi vei coborî în fundul gropii. Oamenii setoși de sânge și de înșelăciune nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine! |