Psalmi 58

1 (Către mai marele cântăreților. „Nu nimici.” O cântare de laudă a lui David.) Oare, tăcând, faceți voi dreptate? Oare așa judecați voi fără părtinire, fiii oamenilor?
2 Dimpotrivă! în inimă săvârșiți nelegiuiri; în țară, puneți în cumpănă silnicia mâinilor voastre.
3 Cei răi sunt stricați încă din pântecele mamei lor, mincinoșii se rătăcesc odată cu ieșirea din pântecele mamei lor.
4 Au o otravă ca otrava unui șarpe, ca otrava unei aspide surzi, care își astupă urechea,
5 care n-aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.
6 Dumnezeule, zdrobește-le dinții din gură! Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!
7 Să se risipească întocmai ca niște ape care se scurg! Săgețile pe care le-aruncă ei să fie niște săgeți tocite!
8 Să piară ca un melc care se topește umblând; să nu vadă soarele, ca stârpitura unei femei!
9 Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin, verde sau uscat, îl va lua vârtejul.
10 Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării; își va scălda picioarele în sângele celor răi.
11 Și atunci oamenii vor zice: „Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Da, este un Dumnezeu care judecă pe pământ!”