Psalmi 64

1 (Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.) Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, când gem! Ocrotește-mi viața împotriva vrăjmașului de care mă tem!
2 Păzește-mă de uneltirile celor răi, de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiți!
3 Ei își ascut limba ca o sabie, își aruncă vorbele lor amare ca niște săgeți,
4 ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neașteptate, fără nicio frică.
5 Ei se îmbărbătează în răutatea lor, se sfătuiesc împreună ca să întindă curse și zic: „Cine ne va vedea?”
6 Pun la cale nelegiuiri și zic: „Iată-ne gata, planul este făcut!” O prăpastie este lăuntrul și inima fiecăruia!
7 Dar Dumnezeu aruncă săgeți împotriva lor: deodată, iată-i loviți.
8 Limba lor le-a pricinuit căderea; și toți cei ce-i văd clatină din cap.
9 Toți oamenii sunt cuprinși de frică și mărturisesc: „Iată ce a făcut Dumnezeu”, și recunosc că aceasta este lucrarea Lui!
10 Cel neprihănit se bucură în Domnul și în El își caută scăparea; toți cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiți.