| 1 | (Către mai marele cântăreților. „Nu nimici.” Un psalm al lui Asaf. O cântare.) Te lăudăm, Dumnezeule, Te lăudăm; noi, care chemăm Numele Tău, vestim minunile Tale! |
| 2 | „Atunci când va veni vremea hotărâtă”, zice Domnul, „voi judeca fără părtinire. |
| 3 | Poate să se cutremure pământul cu locuitorii lui: căci Eu îi întăresc stâlpii.” (Oprire) |
| 4 | Eu zic celor ce se fălesc: „Nu vă făliți!”, și celor răi: „Nu ridicați capul sus!” |
| 5 | Nu vă ridicați capul așa de sus, nu vorbiți cu atâta trufie! |
| 6 | Căci nici de la Răsărit, nici de la Apus, nici din pustiu nu vine înălțarea. |
| 7 | Ci Dumnezeu este Cel ce judecă: El coboară pe unul, și înalță pe altul. |
| 8 | În mâna Domnului este un potir, în care fierbe un vin plin de amestecătură. Când îl varsă, toți cei răi de pe pământ sug, îl sorb și-l beau până în fund! |
| 9 | Eu însă voi vesti pururi aceste lucruri; voi cânta laude în cinstea Dumnezeului lui Iacov. |
| 10 | Și voi doborî toate puterile celor răi: puterile celui neprihănit însă se vor înălța. |
