Psalmi 89

1 (O cântare a lui Etan, ezrahitul.) Voi cânta totdeauna îndurările Domnului, voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioșia Ta.
2 Căci zic: „Îndurarea are temelii veșnice! Tare ca cerurile este credincioșia Ta!”
3 „Am făcut legământ cu alesul Meu” – zice Domnul – „iată ce am jurat robului Meu David:
4 „Îți voi întări sămânța pe vecie și-n veci îți voi așeza scaunul de domnie.” (Oprire)
5 Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, și credincioșia Ta în adunarea sfinților!
6 Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?
7 Dumnezeu este înfricoșat în adunarea cea mare a sfinților și de temut pentru toți cei ce stau în jurul Lui.
8 Doamne Dumnezeul oștirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Și credincioșia Ta Te înconjoară.
9 Tu îmblânzești mândria mării; când se ridică valurile ei, Tu le potolești.
10 Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit, ai risipit pe vrăjmașii Tăi prin puterea brațului Tău.
11 Ale Tale sunt cerurile și pământul, Tu ai întemeiat lumea și tot ce cuprinde ea.
12 Tu ai făcut miazănoaptea și miazăziua; Taborul și Hermonul se bucură de Numele Tău.
13 Brațul Tău este puternic, mâna Ta este tare, dreapta Ta este înălțată.
14 Dreptatea și judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea și credincioșia sunt înaintea feței Tale.
15 Ferice de poporul care cunoaște sunetul trâmbiței, care umblă în lumina feței Tale, Doamne!
16 El se bucură neîncetat de Numele Tău și se fălește cu dreptatea Ta.
17 Căci Tu ești fala puterii lui; și, în bunăvoința Ta, ne ridici puterea noastră.
18 Căci Domnul este scutul nostru; Sfântul lui Israel este Împăratul nostru.
19 Atunci ai vorbit într-o vedenie preaiubitului Tău și ai zis: „Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tânăr;
20 am găsit pe robul Meu David și l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt.
21 Mâna Mea îl va sprijini, și brațul Meu îl va întări.
22 Vrăjmașul nu-l va prinde, și cel rău nu-l va apăsa;
23 ci voi zdrobi dinaintea lui pe potrivnicii lui și voi lovi pe cei ce-l urăsc.
24 Credincioșia și bunătatea Mea vor fi cu el, și tăria lui se va înălța prin Numele Meu.
25 Voi da în mâna lui marea, și în dreapta lui, râurile.
26 El Îmi va zice: „Tu ești Tatăl meu, Dumnezeul meu și stânca mântuirii mele!”
27 Iar Eu îl voi face întâiul născut, cel mai înalt dintre împărații pământului.
28 Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, și legământul Meu îi va fi neclintit.
29 Îi voi face veșnică sămânța, și scaunul lui de domnie, ca zilele cerurilor.
30 Dacă fiii lui vor părăsi legea Mea și nu vor umbla după poruncile Mele,
31 dacă vor călca orânduirile Mele și nu vor păzi poruncile Mele,
32 atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, și nelegiuirile cu lovituri;
33 dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea de la ei și nu-Mi voi face credincioșia de minciună;
34 nu-Mi voi călca legământul și nu voi schimba ce a ieșit de pe buzele Mele.
35 Am jurat odată pe sfințenia Mea: să mint Eu oare lui David?
36 Sămânța lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;
37 ca luna va dăinui pe vecie, și ca martorul credincios din cer. (Oprire)
38 Și totuși, Tu l-ai îndepărtat și Te-ai mâniat pe unsul Tău;
39 ai nesocotit legământul făcut cu robul Tău; i-ai doborât și i-ai pângărit cununa.
40 I-ai prăbușit toate zidurile și i-ai dărâmat toate cetățuile.
41 Toți trecătorii îl jefuiesc și a ajuns de batjocura vecinilor lui.
42 Ai înălțat dreapta potrivnicilor lui, ai înveselit pe toți vrăjmașii lui,
43 ai făcut ca ascuțișul sabiei lui să dea înapoi și nu l-ai sprijinit în luptă.
44 Ai pus capăt strălucirii lui și i-ai trântit la pământ scaunul de domnie;
45 i-ai scurtat zilele tinereții și l-ai acoperit de rușine. – (Oprire)
46 Până când, Doamne, Te vei ascunde fără încetare și-Ți va arde mânia ca focul?
47 Adu-Ți aminte ce scurtă este viața mea și pentru ce nimic ai făcut pe toți fiii omului.
48 Este vreun om care să poată trăi și să nu vadă moartea, care să poată să-și scape sufletul din Locuința morților? – (Oprire)
49 Unde sunt, Doamne, îndurările Tale dintâi pe care le-ai jurat lui David, în credincioșia Ta?
50 Adu-Ți aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-Ți aminte că port în sân ocara multor popoare;
51 adu-Ți aminte de ocările vrăjmașilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva pașilor unsului Tău!
52 Binecuvântat să fie Domnul în veci! Amin! Amin!