Psalmi 9

1 (Către mai marele cântăreților. Se cântă ca și „Mori pentru fiul”. Un psalm al lui David.) Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui.
2 Voi face din Tine bucuria și veselia mea, voi cânta Numele Tău, Dumnezeule preaînalt,
3 pentru că vrăjmașii mei dau înapoi, se clatină și pier dinaintea Ta.
4 Căci Tu îmi sprijini dreptatea și pricina mea și stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.
5 Tu pedepsești neamurile, nimicești pe cel rău, le ștergi numele pentru totdeauna și pe vecie.
6 S-au dus vrăjmașii! N-au rămas din ei decât niște dărâmături veșnice! Niște cetăți dărâmate de Tine! Li s-a șters pomenirea!
7 Ei s-au dus, dar Domnul împărățește în veac și Și-a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.
8 El judecă lumea cu dreptate, judecă popoarele cu nepărtinire.
9 Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz.
10 Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu nu părăsești pe cei ce Te caută, Doamne!
11 Cântați Domnului, care împărățește în Sion, vestiți printre popoare isprăvile Lui!
12 Căci El răzbună sângele vărsat și Își aduce aminte de cei nenorociți, nu uită strigătele lor.
13 Ai milă de mine, Doamne! Vezi ticăloșia în care mă aduc vrăjmașii mei și ridică-mă din porțile morții,
14 ca să vestesc toate laudele Tale în porțile fiicei Sionului și să mă bucur de mântuirea Ta.
15 Neamurile cad în groapa pe care au făcut-o și li se prinde piciorul în lațul pe care l-au ascuns.
16 Domnul Se arată, face dreptate și prinde pe cel rău în lucrul mâinilor lui. (Joc de instrumente. Oprire)
17 Cei răi se întorc la Locuința morților: toate neamurile care uită pe Dumnezeu.
18 Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie, nădejdea celor sărmani nu piere pe vecie.
19 Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruie omul; neamurile să fie judecate înaintea Ta!
20 Aruncă groaza în ei, Doamne, ca să știe popoarele că nu sunt decât oameni! (Oprire)