Exodul 8

1 Domnul a zis lui Moise: „Du-te la faraon și spune-i: „Așa vorbește Domnul: „Lasă pe poporul Meu să plece ca să-Mi slujească.
2 Dacă nu vrei să-l lași să plece, am să aduc broaște pe toată întinderea țării tale.
3 Râul va mișuna de broaște; ele se vor sui și vor intra în casa ta, în odaia ta de dormit și în patul tău, în casa slujitorilor tăi și în casele poporului tău, în cuptoarele și în postăvile de frământat pâinea.
4 Ba încă broaștele se vor sui și pe tine, pe poporul tău și pe toți slujitorii tăi.”
5 Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: „Întinde-ți mâna cu toiagul peste râuri, peste pâraie și peste iazuri, și scoate broaște din ele peste țara Egiptului!”
6 Aaron și-a întins mâna peste apele Egiptului; și au ieșit broaștele și au acoperit țara Egiptului.
7 Dar și vrăjitorii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au scos și ei broaște peste toată țara Egiptului.
8 Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și a zis: „Rugați-vă Domnului, să depărteze broaștele de la mine și de la poporul meu; și am să las pe popor să plece să aducă jertfe Domnului.”
9 Moise a zis lui faraon: „Hotărăște-mi când să mă rog Domnului pentru tine, pentru slujitorii tăi și pentru poporul tău, ca să îndepărteze broaștele de la tine și din casele tale? Nu vor mai rămâne decât în râu.”
10 El a răspuns: „Mâine.” Și Moise a zis: „Așa va fi, ca să știi că nimeni nu este ca Domnul Dumnezeul nostru.
11 Broaștele se vor depărta de la tine și din casele tale, de la slujitorii tăi și de la poporul tău; nu vor mai rămâne decât în râu.”
12 Moise și Aaron au ieșit de la faraon. Și Moise a strigat către Domnul cu privire la broaștele cu care lovise pe faraon.
13 Domnul a făcut cum cerea Moise; și broaștele au pierit în case, în curți și în ogoare.
14 Le-au strâns grămezi, și țara s-a împuțit.
15 Faraon, văzând că are răgaz să răsufle în voie, și-a împietrit inima și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul.
16 Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: „Întinde-ți toiagul și lovește țărâna pământului, și se va preface în păduchi, în toată țara Egiptului.”
17 Așa au făcut. Aaron și-a întins mâna cu toiagul și a lovit țărâna pământului; și s-a prefăcut în păduchi pe toți oamenii și pe toate dobitoacele. Toată țărâna pământului s-a prefăcut în păduchi, în toată țara Egiptului.
18 Vrăjitorii au căutat să facă și ei păduchi prin vrăjitoriile lor; dar n-au putut. Păduchii erau pe oameni și pe dobitoace.
19 Și vrăjitorii au zis lui faraon: „Aici este degetul lui Dumnezeu!” Dar inima lui faraon s-a împietrit și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul.
20 Domnul a zis lui Moise: „Scoală-te dis-de-dimineață și du-te înaintea lui faraon, când are să iasă să se ducă la apă. Să-i spui: „Așa vorbește Domnul: „Lasă pe poporul Meu să plece ca să-Mi slujească.
21 Dacă nu vei lăsa pe poporul Meu să plece, am să trimit muște câinești împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi, împotriva poporului tău și împotriva caselor tale; casele egiptenilor vor fi pline de muște, și pământul va fi acoperit de ele.
22 Dar, în ziua aceea, voi deosebi ținutul Gosen, unde locuiește poporul Meu, și acolo nu vor fi muște, pentru ca să cunoști că Eu, Domnul, sunt în mijlocul ținutului acestuia.
23 Voi face o deosebire între poporul Meu și poporul tău. Semnul acesta va fi mâine.”
24 Domnul a făcut așa. A venit un roi de muște câinești în casa lui faraon și a slujitorilor lui, și toată țara Egiptului a fost pustiită de muște câinești.
25 Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „Duceți-vă de aduceți jertfe Dumnezeului vostru aici în țară.”
26 Moise a răspuns: „Nu este deloc potrivit să facem așa; căci am aduce Domnului Dumnezeului nostru jertfe care sunt o urâciune pentru egipteni. Și dacă am aduce, sub ochii lor, jertfe care sunt o urâciune pentru egipteni, nu ne vor ucide ei oare cu pietre?
27 Vom face mai bine un drum de trei zile în pustiu, și acolo vom aduce jertfe Domnului Dumnezeului nostru, după cum ne va spune.”
28 Faraon a zis: „Vă voi lăsa să plecați, ca să aduceți jertfe Domnului Dumnezeului vostru în pustiu; numai să nu vă depărtați prea mult, dacă plecați. Rugați-vă pentru mine.”
29 Moise a răspuns: „Am să ies de la tine și am să mă rog Domnului. Mâine, muștele se vor depărta de la faraon, de la slujitorii lui și de la poporul lui. Dar să nu ne mai înșele faraon, nevrând să lase pe popor să plece ca să aducă jertfe Domnului.”
30 Moise a ieșit de la faraon și s-a rugat Domnului.
31 Domnul a făcut cum cerea Moise; și muștele s-au depărtat de la faraon, de la slujitorii lui și de la poporul lui. N-a mai rămas una.
32 Dar faraon, și de data aceasta, și-a împietrit inima și n-a lăsat pe popor să plece.