Proverbe 20

1 Vinul este batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înțelept. –
2 Frica pe care o insuflă împăratul este ca răcnetul unui leu, cine îl supără, păcătuiește împotriva sa însuși. –
3 Este o cinste pentru om să se ferească de certuri; dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere. –
4 Toamna, leneșul nu ară; la secerat, ar vrea să strângă roade, dar nu este nimic! –
5 Sfaturile în inima omului sunt ca niște ape adânci, dar omul priceput știe să scoată din ele. –
6 Mulți oameni își trâmbițează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios? –
7 Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el! –
8 Împăratul, care șade pe scaunul de domnie al dreptății, risipește orice rău cu privirea lui. –
9 Cine poate zice: „Mi-am curățat inima, sunt curat de păcatul meu”? –
10 Două feluri de greutăți și două feluri de măsuri sunt o scârbă înaintea Domnului. –
11 Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată și fără prihană. –
12 Urechea care aude și ochiul care vede, și pe una și pe celălalt, Domnul le-a făcut. –
13 Nu iubi somnul, căci vei ajunge sărac; deschide ochii și te vei sătura de pâine. –
14 „Rău! Rău!” zice cumpărătorul, și plecând, se fericește. –
15 Este aur și sunt multe mărgăritare; dar buzele înțelepte sunt un lucru scump. –
16 Ia-i haina, căci s-a pus chezaș pentru altul; și ține-l zălog pentru alții. –
17 Pâinea minciunii este dulce omului, dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriș. –
18 Planurile se pun la cale prin sfat! Fă războiul cu chibzuință. –
19 Cine umblă cu bârfe dă pe față lucrurile ascunse; și cu cel ce nu-și poate ține gura să nu te amesteci. –
20 Dacă cineva blestemă pe tatăl său și pe mama sa, i se va stinge lumina în mijlocul întunericului. –
21 O moștenire repede câștigată de la început, nu va fi binecuvântată la sfârșit. –
22 Nu zice: „Îi voi întoarce eu răul!” Nădăjduiește în Domnul, și El te va ajuta. –
23 Domnul urăște două feluri de greutăți, și cântarul mincinos nu este un lucru bun. –
24 Domnul îndreaptă pașii omului, dar ce înțelege omul din calea sa?
25 Este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduință sfântă, și abia după ce a făcut juruința să se gândească. –
26 Un împărat înțelept vântură pe cei răi și trece cu roata peste ei. –
27 Suflarea omului este o lumină a Domnului, care pătrunde până în fundul măruntaielor. –
28 Bunătatea și credincioșia păzesc pe împărat, și el își întărește scaunul de domnie prin bunătate. –
29 Slava tinerilor este tăria, dar podoaba bătrânilor sunt perii albi. –
30 Mijloacele de vindecare pentru cel rău sunt bătăile și vânătăile până la rană. –