Proverbe 24

1 Nu pizmui pe oamenii cei răi și nu dori să fii cu ei;
2 căci inima lor se gândește la prăpăd, și buzele lor vorbesc nelegiuiri. –
3 Prin înțelepciune se înalță o casă, și prin pricepere se întărește;
4 prin știință se umplu cămările ei de toate bunătățile de preț și plăcute.
5 Un om înțelept este plin de putere, și cel priceput își oțelește vlaga.
6 Căci prin măsuri chibzuite câștigi bătălia, și prin marele număr al sfetnicilor ai biruința. –
7 Înțelepciunea este prea înaltă pentru cel nebun: el nu va deschide gura la judecată. –
8 Cine se gândește să facă rău se cheamă un om plin de răutate. –
9 Gândul celui nebun nu este decât păcat, și batjocoritorul este o scârbă pentru oameni. –
10 Dacă slăbești în ziua necazului, mică îți este puterea. –
11 Izbăvește pe cei târâți la moarte și scapă pe cei ce sunt aproape să fie înjunghiați. –
12 Dacă zici: „Ah! N-am știut!”… Crezi că nu vede Cel ce cântărește inimile și Cel ce veghează asupra sufletului tău? Și nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui? –
13 Fiule, mănâncă miere, căci este bună, și fagurele de miere este dulce pentru cerul gurii tale.
14 Tot așa, și înțelepciunea este bună pentru sufletul tău: dacă o vei găsi, ai un viitor și nu ți se va tăia nădejdea. –
15 Nu întinde curse, nelegiuitule, la locuința celui neprihănit și nu-i tulbura odihna.
16 Căci cel neprihănit de șapte ori cade, și se ridică, dar cei răi se prăbușesc în nenorocire.
17 Nu te bucura de căderea vrăjmașului tău și să nu ți se înveselească inima când se poticnește el,
18 ca nu cumva Domnul să vadă, să nu-I placă și să-Și întoarcă mânia de la el. –
19 Nu te mânia din pricina celor ce fac rău și nu pizmui pe cei răi!
20 Căci cel ce face răul n-are niciun viitor, și lumina celor răi se stinge. –
21 Fiule, teme-te de Domnul și de împăratul; și să nu te amesteci cu cei neastâmpărați!
22 Căci deodată le va veni pieirea, și cine poate ști sfârșitul amândurora! –
23 Iată ce mai spun înțelepții: „Nu este bine să ai în vedere fața oamenilor în judecăți.” –
24 Pe cine zice celui rău: „Tu ești bun!” îl blestemă popoarele și-l urăsc neamurile.
25 Dar celor ce judecă drept le merge bine, și o mare binecuvântare vine peste ei. –
26 Un răspuns bun este ca un sărut pe buze.
27 Vezi-ți întâi de treburi afară, îngrijește de lucrul câmpului, și apoi apucă-te să-ți zidești casa. –
28 Nu vorbi în chip ușuratic împotriva aproapelui tău; ori ai vrea să înșeli cu buzele tale? –
29 Nu zice: „Cum mi-a făcut el așa am să-i fac și eu, îi voi răsplăti după faptele lui!” –
30 Am trecut pe lângă ogorul unui leneș și pe lângă via unui om fără minte.
31 Și era numai spini, acoperit de mărăcini, și zidul de piatră era prăbușit.
32 M-am uitat bine și cu luare aminte, și am tras învățătură din ce am văzut.
33 „Să mai dorm puțin, să mai ațipesc puțin, să mai încrucișez mâinile puțin ca să mă odihnesc!”…
34 Și sărăcia vine peste tine pe neașteptate, ca un hoț, și lipsa, ca un om înarmat.