Proverbe 8

1 Nu strigă înțelepciunea și nu-și înalță priceperea glasul?
2 Ea se așază sus pe înălțimi, afară pe drum, la răspântii,
3 și strigă lângă porți, la intrarea cetății, la intrarea porților:
4 „Oamenilor, către voi strig, și spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
5 Învățați-vă minte, proștilor, și înțelepțiți-vă, nebunilor!
6 Ascultați, căci am lucruri mari de spus, și buzele mi se deschid ca să învețe pe alții ce este drept.
7 Căci gura mea vestește adevărul, și buzele mele urăsc minciuna!
8 Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele.
9 Toate sunt lămurite pentru cel priceput și drepte pentru cei ce au găsit știința.
10 Primiți mai degrabă învățăturile mele decât argintul, și mai degrabă știința decât aurul scump.
11 Căci înțelepciunea prețuiește mai mult decât mărgăritarele, și niciun lucru de preț nu se poate asemui cu ea.
12 Eu, Înțelepciunea, am ca locuință mintea și pot născoci cele mai chibzuite planuri.
13 Frica de Domnul este urârea răului; trufia și mândria, purtarea rea și gura mincinoasă, iată ce urăsc eu.
14 De la mine vine sfatul și izbânda, eu sunt priceperea, a mea este puterea.
15 Prin mine împărățesc împărații și dau voievozii porunci drepte.
16 Prin mine cârmuiesc dregătorii și mai marii, toți judecătorii pământului.
17 Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.
18 Cu mine este bogăția și slava, avuțiile trainice și dreptatea.
19 Rodul meu este mai bun decât aurul cel mai curat, și venitul meu întrece argintul cel mai ales.
20 Eu umblu pe calea nevinovăției, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
21 ca să dau o adevărată moștenire celor ce mă iubesc și să le umplu vistieriile.
22 Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23 Eu am fost așezată din veșnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul.
24 Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape;
25 am fost născută înainte de întărirea munților, înainte de a fi dealurile,
26 când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.
27 Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de față; când a tras o zare pe fața adâncului,
28 când a pironit norii sus și când au țâșnit cu putere izvoarele adâncului,
29 când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului,
30 eu eram meșterul Lui, la lucru lângă El, și în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui,
31 jucând pe rotocolul pământului Său și găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.
32 Și acum, fiilor, ascultați-mă, căci ferice de cei ce păzesc căile mele!
33 Ascultați învățătura, ca să vă faceți înțelepți, și nu lepădați sfatul meu.
34 Ferice de omul care m-ascultă, care veghează zilnic la porțile mele și păzește pragul ușii mele.
35 Căci cel ce mă găsește, găsește viața și capătă bunăvoința Domnului.
36 Dar cel ce păcătuiește împotriva mea își vatămă sufletul său; toți cei ce mă urăsc pe mine, iubesc moartea.”