Cântarea cântărilor 1

1 Cântarea cântărilor făcută de Solomon.
2 Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci toate dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul,
3 mirodeniile tale au un miros plăcut. Numele tău este ca o mireasmă vărsată, de aceea te iubesc pe tine fetele!
4 Trage-mă după tine! Și haidem să alergăm! Împăratul mă duce în odăile lui… Ne vom înveseli și ne vom bucura de tine; vom lăuda dezmierdările tale mai mult decât vinul! Pe drept ești iubit.
5 Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sunt corturile Chedarului și cum sunt covoarele lui Solomon.
6 Nu vă uitați că sunt așa de negricioasă, căci m-a ars soarele. Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine, și m-au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseții mele n-am păzit-o.
7 Spune-mi tu, pe care te iubește inima mea, unde îți paști oile, unde te odihnești la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarășilor tăi? –
8 Dacă nu știi, o, tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieși pe urmele oilor și paște-ți iezii lângă colibele păstorilor.
9 Cu iapa înhămată la carele lui faraon te asemăn eu pe tine, scumpa mea.
10 Ce frumoși îți sunt obrajii în mijlocul lănțișoarelor de la gât și ce frumos îți este gâtul în mijlocul șirurilor de mărgăritare!
11 Îți vom face deci lănțișoare de aur cu stropituri de argint. –
12 Cât stă împăratul la masa lui, nardul meu își răspândește mirosul.
13 Preaiubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir care se odihnește între țâțele mele.
14 Preaiubitul meu este pentru mine un strugure de măliniță din viile din En-Ghedi. –
15 Ce frumoasă ești, iubito, uite ce frumoasă ești cu ochii tăi de porumbiță! –
16 Ce frumos ești, preaiubitule, ce plăcut ești! Verdeața este patul nostru! –
17 Cedrii sunt grinzile caselor noastre, și chiparoșii sunt pardoselile noastre. –