Cântarea cântărilor 5

1 Eu intru în grădina mea, soro, mireaso, îmi culeg smirna cu miresmele mele, îmi mănânc fagurele de miere cu mierea mea, îmi beau vinul cu laptele meu… – Mâncați, prieteni, beți și îmbătați-vă de dragoste! –
2 Adormisem, dar inima îmi veghea… Este glasul preaiubitului meu, care bate: „Deschide-mi, soro, scumpo, porumbițo, neprihănito! Căci capul îmi este plin de rouă, cârlionții îmi sunt plini de picurii nopții.” –
3 „Mi-am scos haina, cum să mă îmbrac iarăși? Mi-am spălat picioarele, cum să le murdăresc iarăși?”
4 Dar iubitul meu a vârât mâna pe gaura zăvorului, și mi-a fost milă de el atunci.
5 M-am sculat să deschid iubitului meu, în timp ce de pe mâinile mele picura smirnă, și de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnă pe mânerul zăvorului.
6 Am deschis iubitului meu; dar iubitul meu plecase, se făcuse nevăzut. Înnebuneam când îmi vorbea. L-am căutat, dar nu l-am găsit; l-am strigat, dar nu mi-a răspuns.
7 Păzitorii care dau ocol cetății m-au întâlnit, m-au bătut, m-au rănit; mi-au luat marama străjerii de pe ziduri.
8 Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă găsiți pe iubitul meu, ce-i veți spune?… Că sunt bolnavă de dragoste! –
9 „Ce are iubitul tău mai mult decât altul, o, cea mai frumoasă dintre femei? Ce are iubitul tău mai mult decât altul, de ne rogi așa de fierbinte?” –
10 Iubitul meu este alb și rumen, deosebindu-se din zece mii.
11 Capul lui este o cunună de aur curat, pletele lui ca niște valuri sunt negre cum e corbul.
12 Ochii lui sunt ca niște porumbei pe marginea izvoarelor, scăldați în lapte și odihnindu-se în fața lui plină.
13 Obrajii lui sunt ca niște straturi de miresme, în care cresc saduri mirositoare; buzele lui sunt niște crini din care curge cea mai aleasă smirnă.
14 Mâinile lui sunt niște inele de aur ferecate cu pietre de crisolit; trupul lui este un chip de fildeș lustruit, acoperit cu pietre de safir;
15 picioarele lui sunt niște stâlpi de marmură albă, așezați pe niște temelii de aur curat. Înfățișarea lui este ca Libanul, pare un tânăr ales ca cedrii.
16 Cerul gurii lui este numai dulceață, și toată ființa lui este plină de farmec. Așa este iubitul meu, așa este scumpul meu, fiice ale Ierusalimului! –