Isaia 1

1 Prorocia lui Isaia, fiul lui Amoț, despre Iuda și Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz și Ezechia, împărații lui Iuda.
2 Ascultați, ceruri, și ia aminte, pământule, căci Domnul vorbește: „Am hrănit și am crescut niște copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea.
3 Boul își cunoaște stăpânul, și măgarul cunoaște ieslea stăpânului său, dar Israel nu Mă cunoaște, poporul Meu nu ia aminte la Mine.”
4 Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânță de nelegiuiți, copii stricați! Au părăsit pe Domnul, au disprețuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele…
5 Ce pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiți din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav, și toată inima suferă de moarte!
6 Din tălpi până-n creștet, nimic nu-i sănătos, ci numai răni, vânătăi și carne vie, nestoarse, nelegate și nealinate cu untdelemn,
7 țara vă este pustiită, cetățile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voștri, pustiesc și nimicesc ca niște sălbatici.
8 Și fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca o covergă într-un câmp de castraveți, ca o cetate împresurată.
9 De nu ne-ar fi lăsat Domnul oștirilor o mică rămășiță, am fi ajuns ca Sodoma și ne-am fi asemănat cu Gomora.
10 Ascultați cuvântul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!
11 „Ce-Mi trebuie Mie mulțimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor și de grăsimea vițeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor și țapilor.
12 Când veniți să vă înfățișați înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcați curțile?
13 Nu mai aduceți daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate și adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
14 Urăsc lunile voastre cele noi și praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.
15 Când vă întindeți mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; și oricât de mult v-ați ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge!
16 Spălați-vă deci și curățați-vă! Luați dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ați făcut! Încetați să mai faceți răul!
17 Învățați-vă să faceți binele, căutați dreptatea, ocrotiți pe cel asuprit, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă! –
18 Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.
19 De veți voi și veți asculta, veți mânca cele mai bune roade ale țării;
20 dar de nu veți voi și nu veți asculta, de sabie veți fi înghițiți, căci gura Domnului a vorbit.”
21 Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, și acum e plină de ucigași!
22 Argintul tău s-a prefăcut în zgură, și vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă.
23 Mai marii tăi sunt răzvrătiți și părtași cu hoții, toți iubesc mita și aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate, și pricina văduvei n-ajunge până la ei.
24 De aceea, iată ce zice Domnul Dumnezeul oștirilor, Puternicul lui Israel: „Ah! voi cere socoteală potrivnicilor Mei și Mă voi răzbuna pe vrăjmașii Mei.
25 Îmi voi întinde mâna împotriva ta, îți voi topi zgura, cum o topește leșia, toate părticelele de plumb le voi depărta din tine.
26 Voi face iarăși pe judecătorii tăi ca odinioară, și pe sfetnicii tăi, ca la început. După aceea, vei fi numită cetatea neprihănită, cetatea credincioasă.”
27 Sionul va fi mântuit prin judecată, și cei ce se vor întoarce la Dumnezeu în el vor fi mântuiți prin dreptate.
28 Dar pieirea va atinge pe toți cei răzvrătiți și păcătoși, și cei ce părăsesc pe Domnul vor pieri.
29 Vă va fi rușine de terebinții în care găseați plăcere și veți roși din pricina grădinilor în care vă desfătați;
30 căci veți fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n-are apă.
31 Omul tare va fi ca un câlț, și lucrarea lui, ca o scânteie; amândoi vor arde împreună, și nimeni nu-i va stinge.