Isaia 2

1 Prorocia lui Isaia, fiul lui Amoț, asupra lui Iuda și asupra Ierusalimului.
2 Se va întâmpla în scurgerea vremurilor că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălța deasupra dealurilor, și toate neamurile se vor îngrămădi spre el.
3 Popoarele se vor duce cu grămada la el și vor zice: „Veniți să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne învețe căile Lui, și să umblăm pe cărările Lui.” Căci din Sion va ieși Legea, și din Ierusalim, cuvântul Domnului.
4 El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; așa încât din săbiile lor își vor făuri fiare de plug, și din sulițele lor cosoare; niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia și nu vor mai învăța războiul. –
5 Veniți, casă a lui Iacov, să umblăm în lumina Domnului! –
6 Căci ai părăsit pe poporul Tău, pe casa lui Iacov, pentru că sunt plini de idolii răsăritului și dedați la vrăjitorie ca filistenii, și se unesc cu fiii străinilor.
7 Țara lor este plină de argint și de aur, și comorile lor n-au sfârșit; țara este plină de cai, și carele lor sunt fără număr.
8 Dar țara lor este plină și de idoli, căci se închină înaintea lucrării mâinilor lor, înaintea lucrurilor făcute de degetele lor.
9 De aceea, cei mici vor fi coborâți, și cei mari vor fi smeriți: nu-i vei ierta. –
10 Intră în stânci și ascunde-te în țărână, de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui! –
11 Omul va trebui să-și plece în jos privirea semeață, și îngâmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea.
12 Căci este o zi a Domnului oștirilor împotriva oricărui om mândru și trufaș, împotriva oricui se înalță, ca să fie plecat;
13 împotriva tuturor cedrilor înalți și falnici ai Libanului și împotriva tuturor stejarilor Basanului;
14 împotriva tuturor munților înalți și împotriva tuturor dealurilor falnice;
15 împotriva tuturor turnurilor înalte și împotriva tuturor zidurilor întărite;
16 împotriva tuturor corăbiilor din Tarsis și împotriva tuturor lucrurilor plăcute la vedere.
17 Mândria omului va fi smerită, și trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea.
18 Toți idolii vor pieri.
19 Oamenii vor intra în peșterile stâncilor și în crăpăturile pământului, de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui, când Se va scula să îngrozească pământul.
20 În ziua aceea, oamenii își vor arunca idolii de argint și idolii de aur pe care și-i făcuseră ca să se închine la ei, îi vor arunca la șobolani și la lilieci;
21 și vor intra în găurile stâncilor și în crăpăturile pietrelor, de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui, când Se va scula să îngrozească pământul.
22 Nu vă mai încredeți, dar, în om, în ale cărui nări nu este decât suflare: căci ce preț are el?