Isaia 22

1 Prorocie asupra văii vedeniilor. Ce este de vă suiți cu toții pe acoperișuri,
2 cetate gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă? Morții tăi nu vor pieri uciși de sabie, nici nu vor muri luptând.
3 Ci toate căpeteniile tale fug împreună, sunt luați prinși de arcași; toți locuitorii tăi ajung deodată robi, în timp ce o iau la fugă în depărtare.
4 De aceea zic: „Întoarceți-vă privirile de la mine, lăsați-mă să plâng cu amar; nu stăruiți să mă mângâiați pentru nenorocirea fiicei poporului meu!”
5 Căci este o zi de necaz, de zdrobire și de învălmășeală, trimisă de Domnul Dumnezeul oștirilor în valea vedeniilor. Se dărâmă zidurile și răsună țipete de durere spre munte.
6 Elamul poartă tolba cu săgeți; care de luptători, de călăreți înaintează; Chirul dezvelește scutul.
7 Cele mai frumoase văi ale tale sunt pline de care, și călăreții se înșiruie de bătaie la porțile tale.
8 Cele din urmă șanțuri de întărire ale lui Iuda sunt silite, și în ziua aceasta cercetezi tu armăturile din Casa Pădurii.
9 Vă uitați la spărturile cele multe făcute cetății lui David și opriți apele iazului de jos.
10 Numărați casele Ierusalimului și le stricați, ca să întăriți zidul.
11 Faceți o cămară între cele două ziduri, pentru apele iazului celui vechi, dar nu vă uitați spre Cel ce a vrut aceste lucruri, nu vedeți pe Cel ce demult le-a pregătit.
12 Și totuși Domnul Dumnezeul oștirilor vă cheamă în ziua aceea să plângeți și să vă bateți în piept, să vă radeți capul și să vă încingeți cu sac.
13 Dar iată, în schimb, veselie și bucurie! Se înjunghie boi și se taie oi, se mănâncă la carne și se bea la vin – „Să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri!” –
14 Domnul oștirilor mi-a descoperit și mi-a zis: „Nu, nelegiuirea aceasta nu vi se va ierta până nu veți muri, zice Domnul Dumnezeul oștirilor.”
15 Așa vorbește Domnul Dumnezeul oștirilor: „Du-te la curteanul acela, la Șebna, dregătorul casei împărătești, și zi-i:
16 „Ce ai tu aici la tine și pe cine ai aici, de-ți sapi aici un mormânt?” El își sapă un mormânt sus pe înălțime, își scobește o locuință în stâncă!
17 Iată, Domnul te va azvârli cu o aruncătură puternică, te va învârti ca pe un ghem.
18 Te va azvârli, te va azvârli ca pe o minge, pe un pământ întins, și acolo vei muri, acolo vor veni carele tale cele strălucite, tu, ocara casei stăpânului tău!
19 Vei fi izgonit din dregătoria ta și te va smulge Domnul din locul tău.
20 „În ziua aceea, zice Domnul, voi chema pe robul Meu Eliachim, fiul lui Hilchia,
21 îl voi îmbrăca în tunica ta, îl voi încinge cu brâul tău și voi da puterea ta în mâinile lui. El va fi un tată pentru locuitorii Ierusalimului și pentru casa lui Iuda.
22 Voi pune pe umărul lui cheia casei lui David: când va deschide el, nimeni nu va închide, și când va închide el, nimeni nu va deschide.
23 Îl voi împlânta ca pe un drug într-un loc tare și va fi un scaun de slavă pentru casa tatălui său.
24 Pe el se va sprijini toată slava casei tatălui său, odraslele alese și de ocară, toate sculele cele mici, atât lighenele, cât și vasele.
25 În ziua aceea, zice Domnul oștirilor, drugul acela împlântat într-un loc tare va fi scos, va fi tăiat, și va cădea, și povara care era pe el va fi nimicită, căci Domnul a vorbit.”