Isaia 24

1 Iată, Domnul deșartă țara și o pustiește, îi răstoarnă fața și risipește locuitorii;
2 cum se întâmplă preotului se întâmplă și poporului: stăpânului, ca și slugii; stăpânei, ca și slujnicei; vânzătorului, ca și cumpărătorului; celui ce dă cu împrumut, ca și celui ce ia cu împrumut; datornicului, ca și cel căruia îi este dator.
3 Țara este pustiită de tot și prădată; căci Domnul a hotărât așa.
4 Țara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniți și tânjesc; căpeteniile poporului sunt fără putere,
5 căci țara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu țineau poruncile și rupeau legământul cel veșnic!
6 De aceea mănâncă blestemul țara și suferă locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt prăpădiți locuitorii țării și nu mai rămâne decât un mic număr din ei.
7 Mustul stă trist, via este veștejită; toți cei ce erau cu inima veselă suspină.
8 A încetat desfătarea timpanelor, s-a sfârșit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria harpei.
9 Nu se mai cântă când se bea vin, și băuturile tari li se par amare celor ce le beau.
10 Cetatea pustie este dărâmată; toate casele sunt închise, nu mai intră nimeni în ele.
11 Pe ulițe se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nicio veselie în țară.
12 Numai pustiire a mai rămas în cetate, și porțile stau dărâmate.
13 Da, în țară, în mijlocul popoarelor este ca atunci când se scutură măslinul sau ca la culesul ciorchinilor rămași după culesul viei.
14 Ceilalți însă, care vor mai rămâne, își înalță glasul, scot strigăte de veselie; de pe țărmurile mării, laudă măreția Domnului. –
15 Proslăviți, dar, pe Domnul în locurile unde strălucește lumină, lăudați Numele Domnului Dumnezeului lui Israel, în ostroavele mării! –
16 De la marginile pământului auzim cântând: „Slavă Celui Neprihănit!” Dar eu zic: „Sunt pierdut! Sunt pierdut! Vai de mine! Jefuitorii jefuiesc, jefuitorii se înverșunează la jaf.”
17 Groaza, groapa și lațul vin peste tine, locuitor al țării!
18 Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă, și cel ce se ridică din groapă se prinde în laț; căci se deschid stăvilarele de sus și se clatină temeliile pământului!
19 Pământul se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă,
20 pământul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade, și nu se mai ridică.
21 În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oștirea de sus, iar pe pământ pe împărații pământului.
22 Aceștia vor fi strânși ca prinși de război și puși într-o temniță, vor fi închiși în gherle și, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiți.
23 Luna va fi acoperită de rușine, și soarele, de groază; căci Domnul oștirilor va împărăți pe muntele Sionului și la Ierusalim, strălucind de slavă în fața bătrânilor Lui. –