Isaia 32

1 Atunci împăratul va împărăți cu dreptate, și voievozii vor cârmui cu nepărtinire.
2 Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului și ca un loc de scăpare împotriva furtunii, ca niște râuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars de sete.
3 Ochii celor ce văd nu vor mai fi legați, și urechile celor ce aud vor lua aminte.
4 Inima celor ușuratici va pricepe și va înțelege, și limba gângavilor va vorbi iute și deslușit.
5 Nebunul nu se va mai numi ales la suflet, nici mișelul nu se va mai numi cu inimă largă.
6 Căci nebunul spune nebunii, și inima lui gândește rău, ca să lucreze în chip nelegiuit și să spună neadevăruri împotriva Domnului, ca să lase lihnit sufletul celui flămând și să ia băutura celui însetat.
7 Armele mișelului sunt nimicitoare; el face planuri vinovate ca să piardă pe cel nenorocit prin cuvinte mincinoase, chiar când pricina săracului este dreaptă.
8 Dar cel ales la suflet face planuri alese și stăruie în planurile lui alese.
9 Femei fără grijă, sculați-vă și ascultați glasul meu! Fiice nepăsătoare, luați aminte la cuvântul meu!
10 Într-un an și câteva zile, veți tremura, nepăsătoarelor; căci se va duce culesul viilor, și strângerea poamelor nu va mai veni. –
11 Îngroziți-vă, voi, cele fără grijă! Tremurați, nepăsătoarelor! Dezbrăcați-vă, dezgoliți-vă și încingeți-vă coapsele cu haine de jale!
12 Bateți-vă pieptul, aducându-vă aminte de frumusețea câmpiilor și de rodnicia viilor. –
13 Pe pământul poporului meu cresc spini și mărăcini, chiar și în toate casele de plăcere ale cetății celei vesele.
14 Casa împărătească este părăsită, cetatea gălăgioasă este lăsată; dealul și turnul vor sluji pe vecie ca peșteri; măgarii sălbatici se vor juca în ele, și turmele vor paște,
15 până când se va turna Duhul de sus peste noi; atunci pustiul se va preface în pământ, și pometul va fi privit ca o pădure.
16 Atunci nepărtinirea va locui în pustiu, și neprihănirea își va avea locuința în pomet.
17 Lucrarea neprihănirii va fi pacea; roada neprihănirii: odihna și liniștea pe vecie.
18 Poporul meu va locui în locuința păcii, în case fără grijă și în adăposturi liniștite.
19 Dar pădurea va fi prăbușită sub grindină, și cetatea, plecată adânc.
20 Ferice de voi, care semănați pretutindeni de-a lungul apelor și care dați drumul pretutindeni boului și măgarului!