Isaia 9

1 Totuși întunericul nu va împărăți veșnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară țara lui Zabulon și țara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ținutul de lângă mare, țara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor.
2 Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în țara umbrei morții răsare o lumină.
3 Tu înmulțești poporul, îi dai mari bucurii; și el se bucură înaintea Ta cum se bucură la seceriș, cum se înveselește la împărțirea prăzii.
4 Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărâmat, ca în ziua lui Madian.
5 Căci orice încălțăminte purtată în învălmășeala luptei și orice haină de război tăvălită în sânge vor fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc.
6 Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii.”
7 El va face ca domnia Lui să crească, și o pace fără sfârșit va da scaunului de domnie al lui David și împărăției lui, o va întări și o va sprijini prin judecată și neprihănire, de acum și-n veci de veci; iată ce va face râvna Domnului oștirilor.
8 Domnul trimite un cuvânt împotriva lui Iacov: cuvânt care cade asupra lui Israel.
9 Tot poporul va avea cunoștință de el, Efraim și locuitorii Samariei, care spun cu mândrie și îngâmfare:
10 „Au căzut niște cărămizi, dar vom zidi cu pietre cioplite; au fost tăiați niște smochini din Egipt, dar îi vom înlocui cu cedri.”
11 De aceea, Domnul va ridica împotriva lor pe vrăjmașii lui Rețin și va stârni pe vrăjmașii lor:
12 pe sirieni, de la răsărit, pe filisteni, de la apus; și vor mânca pe Israel cu gura plină; cu toate acestea, mânia Lui nu se potolește, și mâna Lui este tot întinsă.
13 Căci nici poporul nu se întoarce la Cel ce-l lovește și nu caută pe Domnul oștirilor.
14 De aceea, Domnul va smulge din Israel capul și coada, ramura de finic și trestia, într-o singură zi.
15 (Bătrânul și dregătorul sunt capul, și prorocul care învață pe oameni minciuni este coada.)
16 Cei ce povățuiesc pe poporul acesta îl duc în rătăcire, și cei ce se lasă povățuiți de ei sunt pierduți.
17 De aceea, nici Domnul n-ar putea să se bucure de tinerii lor, nici să aibă milă de orfanii și văduvele lor, căci toți sunt niște nelegiuiți și niște răi, și toate gurile lor spun mișelii. Cu toate acestea, mânia Lui nu se potolește, și mâna Lui este tot întinsă.
18 Căci răutatea arde ca un foc care mănâncă mărăcini și spini, aprinde desișul pădurii, din care se înalță stâlpi de fum.
19 De mânia Domnului oștirilor, țara parcă ar fi aprinsă, și poporul este ca ars de foc; nimeni nu cruță pe fratele său,
20 fiecare jefuiește în dreapta, și rămâne flămând, mănâncă în stânga, și nu se satură. La urmă își mănâncă fiecare carnea brațului său:
21 Manase mănâncă pe Efraim, Efraim, pe Manase, și amândoi împreună, pe Iuda. Cu toate acestea, mânia Lui nu se potolește, și mâna Lui este tot întinsă.