Ieremia 6

1 „Fugiți, copii ai lui Beniamin, fugiți din mijlocul Ierusalimului, sunați din trâmbiță la Tecoa, ridicați un semn la Bet-Hacherem! Căci de la miazănoapte se vede venind o nenorocire și un mare prăpăd.
2 Pe frumoasa și subțirica fiică a Sionului o nimicesc!
3 La ea vin păstorii cu turmele lor, își întind corturile în jurul ei și își pasc fiecare partea lui.” –
4 „Pregătiți-vă s-o bateți! Haidem! Să ne suim ziua în amiaza mare!”… Vai de noi, căci ziua scade, și umbrele de seară se lungesc.
5 Haidem să ne suim noaptea și să-i dărâmăm casele împărătești!” –
6 Căci așa vorbește Domnul oștirilor: „Tăiați copaci și ridicați șanțuri împotriva Ierusalimului! Aceasta este cetatea care trebuie pedepsită; căci în mijlocul ei este numai apăsare.
7 Cum țâșnesc apele dintr-o fântână, așa țâșnește răutatea ei din ea; nu se aude în ea decât silnicie și prăpăd; durerea și rănile Îmi izbesc fără curmare privirile.
8 Ia învățătură, Ierusalime, ca nu cumva să Mă depărtez de tine și să fac din tine un pustiu, o țară nelocuită!”
9 Așa vorbește Domnul oștirilor: „Vor culege rămășițele lui Israel cum se culeg ciorchinii rămași dintr-o vie. – Puneți din nou mâna pe ea ca și culegătorul pe mlădițe.” –
10 Cui să vorbesc și pe cine să iau martor ca să m-asculte? Urechea lor este netăiată împrejur și nu sunt în stare să ia aminte. Iată, cuvântul Domnului este o ocară pentru ei și nu le place de el.
11 Eu sunt așa de plin de mânia Domnului, că n-o pot opri. – „Toarn-o peste copilul de pe uliță și peste adunările tinerilor. Căci și bărbatul și nevasta vor fi prinși, și bătrânul și cel încărcat de zile.
12 Casele lor vor trece în stăpânirea altora, ogoarele și nevestele lor de asemenea, când Îmi voi întinde mâna asupra locuitorilor țării, zice Domnul.
13 Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toți sunt lacomi de câștig; de la proroc până la preot, toți înșală.
14 Leagă în chip ușuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: „Pace! Pace!” Și totuși nu este pace!
15 Sunt dați de rușine, căci săvârșesc urâciuni; și totuși nu roșesc și nu știu de rușine. De aceea vor cădea împreună cu cei ce cad, vor fi răsturnați, când îi voi pedepsi, zice Domnul.”
16 Așa vorbește Domnul: „Stați în drumuri, uitați-vă și întrebați care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblați pe ea, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre!” Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!”
17 Am pus niște străjeri peste voi: „Fiți cu luare aminte la sunetul trâmbiței!” Dar ei răspund: „Nu vrem să fim cu luare aminte!”
18 De aceea, ascultați, neamuri, și luați seama la ce li se va întâmpla, adunare a popoarelor!
19 Ascultă și tu, pământule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire care va fi rodul gândurilor lui; căci n-au luat aminte la cuvintele Mele și au nesocotit Legea Mea.
20 Ce nevoie am Eu de tămâia care vine din Seba, de trestia mirositoare dintr-o țară depărtată? Arderile voastre de tot nu-Mi plac, și jertfele voastre nu-Mi sunt plăcute.”
21 De aceea, așa vorbește Domnul: „Iată, voi pune înaintea poporului acestuia niște pietre de poticnire, de care se vor lovi împreună părinți și fii, vecini și prieteni, și vor pieri.”
22 Așa vorbește Domnul: „Iată că vine un popor din țara de la miazănoapte, un neam mare se ridică de la marginile pământului.
23 Ei poartă arc și suliță; sunt cumpliți și fără milă; glasul lor urlă ca marea; sunt călare pe cai și gata de luptă ca un om pregătit de război împotriva ta, fiica Sionului!”
24 La vuietul apropierii lor, mâinile ni se slăbesc, ne apucă groaza ca durerea unei femei care naște. –
25 Nu ieșiți în ogoare și nu mergeți pe drumuri! Căci acolo este sabia vrăjmașului, răspândind spaima de jur împrejur!
26 Fiica poporului meu, acoperă-te cu un sac și tăvălește-te în cenușă, jelește-te ca după singurul tău fiu, varsă lacrimi, lacrimi amare! Căci pe neașteptate vine pustiitorul peste noi. –
27 „Te pusesem de pază peste poporul Meu ca o cetățuie, ca să le cunoști și să le cercetezi calea.
28 Toți sunt niște răzvrătiți, niște bârfitori, aramă și fier, toți sunt niște stricați.
29 Foalele ard, plumbul este topit de foc; degeaba curăță, căci zgura nu se dezlipește.
30 De aceea se vor numi argint lepădat, căci Domnul i-a lepădat.”