Ezechiel 17

1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
2 „Fiul omului, spune o vorbă cu tâlc, spune o pildă casei lui Israel
3 și zi: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Un vultur mare cu aripi lungi, cu aripile întinse, acoperit cu pene pestrițe a venit în Liban și a luat vârful unui cedru.
4 A rupt ramura cea mai înaltă a lui, a dus-o într-o țară de negoț și a pus-o într-o cetate de negustori;
5 a luat și din sămânța țării și a pus-o într-un pământ roditor; a pus-o lângă o apă mare și a sădit-o ca pe o salcie.
6 Lăstarul acesta a crescut și s-a făcut un butuc de viță întins, dar nu prea înalt; vițele îi erau îndreptate spre vultur, și rădăcinile erau sub el. Astfel s-a făcut un butuc de viță, a dat lăstari și a făcut mlădițe.
7 Mai era însă un alt vultur mare cu aripi lungi și cu pene multe. Și iată că din pământul unde era sădită, vița aceasta și-a întins rădăcinile cu lăcomie spre el și și-a îndreptat ramurile spre el ca s-o ude mai mult decât pe stratul în care era sădită.
8 Vița era sădită într-un pământ bun, lângă o apă mare, așa ca să facă mlădițe, să dea rod și să se facă o viță minunată.”
9 Spune, zice Domnul Dumnezeu, îi va merge bine ei oare? Nu-i va smulge vulturul dintâi rădăcinile și-i va tăia rodul, și i se vor usca toate frunzele odrăslite? Se va usca și nu va trebui niciun braț puternic, nici multă lume ca s-o scoată din rădăcinile ei.
10 Iată că este sădită: îi va merge bine? Dacă o va atinge vântul de răsărit, nu se va usca ea oare? Da, se va usca în straturile unde a odrăslit.”
11 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
12 „Spune casei acesteia răzvrătite: „Nu știți ce înseamnă aceasta?” Și spune: „Iată, împăratul Babilonului a venit la Ierusalim, a luat pe împăratul și pe căpeteniile lui și i-a dus cu el în Babilon.
13 A luat un vlăstar de neam împărătesc, a făcut legământ cu el și l-a pus să jure; dar pe mai marii țării i-a luat cu el
14 ca împărăția să rămână smerită, să nu se mai poată ridica, ci împăratul să-și țină legământul, rămânându-i credincios.
15 Dar el s-a răsculat împotriva lui și a trimis soli în Egipt ca să-i dea cai și un mare număr de oameni. Cel ce a făcut asemenea lucruri va izbuti el oare, va scăpa el oare? Cum să mai scape, dacă a rupt legământul?
16 Pe viața Mea, zice Domnul Dumnezeu, că în țara împăratului care l-a pus să domnească, față de care și-a călcat jurământul și al cărui legământ l-a rupt, lângă el, în mijlocul Babilonului va muri!
17 Așa că nici faraon nu va veni cu o oaste mare și popor mult să-l ajute în război, când se vor ridica întărituri și se vor face șanțuri pentru nimicirea multor suflete.
18 El a nesocotit jurământul, până într-atât că a rupt legământul, ba încă și-a dat mâna și a făcut toate aceste lucruri; nu va scăpa!”
19 De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Pe viața Mea că, întrucât a nesocotit jurământul făcut în Numele Meu și a rupt legământul Meu, voi face să se întoarcă asupra capului lui lucrul acesta.
20 Îmi voi întinde mreaja peste el, și va fi prins în lațul Meu. Îl voi duce în Babilon, și acolo îl voi judeca pentru abaterea săvârșită de el față de Mine.
21 Dar toți fugarii din toate oștile lui vor cădea loviți de sabie, și cei ce vor mai rămâne vor fi risipiți în toate vânturile. Și veți ști că Eu, Domnul, am spus aceste lucruri.”
22 Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Eu însumi voi lua o rămurea din vârful unui cedru mare și o voi pune la pământ. Voi rupe din vârful ramurilor lui o mlădiță fragedă și o voi sădi pe un munte înalt și ridicat.
23 Și anume, o voi sădi pe un munte înalt al lui Israel; ea va da lăstari, va aduce rod și se va face un cedru măreț. Păsări de tot felul se vor odihni sub el, tot ce are aripi se va odihni sub umbra ramurilor lui.
24 Și toți copacii de pe câmp vor ști că Eu, Domnul, am coborât copacul care se înălța și am înălțat copacul care era plecat; că Eu am uscat copacul cel verde și am înverzit copacul cel uscat. Eu, Domnul, am vorbit și voi și face.”