Ezechiel 19

1 „Tu însă fă o plângere asupra domnului lui Israel
2 și zi: „Ce era mama ta? O leoaică. Stătea culcată cu leii și își creștea puii în mijlocul puilor de lei.
3 A crescut pe unul din puii ei, care s-a făcut un leuț, a învățat să sfâșie prada; și a mâncat oameni.
4 Neamurile au făcut o prinsoare împotriva lui, și a fost prins în groapa lor; i-au pus un belciug în nări și l-au dus în țara Egiptului.
5 Leoaica, dacă a văzut că degeaba îl aștepta și că s-a înșelat în nădejdea ei, a luat un alt pui și l-a făcut leuț.
6 El a umblat cu leii, s-a făcut leuț, a învățat să sfâșie prada și a mâncat oameni.
7 A năvălit în palatele lor și le-a nimicit cetățile; așa că țara, cu tot ce se afla în ea, s-a îngrozit de mugetul răcnetelor lui.
8 Dar împotriva lui s-au înșiruit neamurile din toate ținuturile dimprejur. I-au întins lațuri, și a fost prins în groapa lor.
9 I-au pus un belciug în nări, l-au pus într-o cușcă și l-au dus la împăratul Babilonului, apoi l-au dus într-o cetățuie ca să nu i se mai audă glasul pe munții lui Israel. –
10 Mama ta, ca și tine, era ca o vie sădită lângă ape. Era roditoare și încărcată de mlădițe din pricina belșugului apelor.
11 Ramurile ei erau așa de tari că se puteau face toiege de cârmuitori din ele; prin înălțimea ei întrecea ramurile stufoase și atrăgea privirile cu înălțimea ei și prin mulțimea mlădițelor ei.
12 Dar a fost smulsă cu mânie și aruncată la pământ; vântul de răsărit i-a uscat rodul; mlădițele ei cele puternice au fost rupte, s-au uscat și le-a mâncat focul.
13 Și acum este sădită în pustiu, într-un pământ uscat și fără apă.
14 Din mlădițele ei a ieșit foc, și i-a mâncat rodul; așa că nu mai are ramuri tari, bune pentru un toiag de cârmuitor. Aceasta-i o cântare de jale și va sluji drept cântare de jale.”