Obadia 1

1 Prorocia lui Obadia. Așa vorbește Domnul Dumnezeu despre Edom: – Noi am auzit o veste din partea Domnului, și un sol a fost trimis cu ea printre neamuri, zicând: „Sculați-vă, să mergem împotriva Edomului ca să ne războim cu el!” –
2 „Iată, te voi face mic printre neamuri, vei fi cel mai disprețuit.
3 Căci mândria inimii tale te-a dus în rătăcire, pe tine care locuiești în crăpăturile stâncilor și domnești în înălțime; de aceea, tu zici în tine însuți: „Cine mă va arunca la pământ?”
4 Dar, chiar dacă ai locui tot atât de sus ca vulturul, chiar dacă ți-ai așeza cuibul între stele, tot te voi arunca jos și de acolo, zice Domnul.
5 Dacă ar fi intrat la tine niște hoți sau niște tâlhari de noapte – cum ești de pustiit! – ar fi luat ei oare mai mult decât ar fi putut? Dacă ar fi venit niște culegători de vie la tine, n-ar fi lăsat ei niciun strugure pe urmă?
6 Vai! Ce scormonit este Esau! Cum i s-au descoperit comorile!
7 Toți cei uniți cu tine te-au izgonit înapoi până la hotar, prietenii tăi te-au înșelat și te-au stăpânit. Cei ce mâncau din pâinea ta ți-au întins curse pe care nu le-ai băgat de seamă!
8 Oare, zice Domnul, nu voi pierde Eu în ziua aceea pe cei înțelepți din Edom și priceperea din muntele lui Esau?
9 Vitejii tăi, Temane, se vor înspăimânta, pentru ca toți cei din muntele lui Esau să piară în măcel.
10 Din pricina silniciei făcute împotriva fratelui tău Iacov, vei fi acoperit de rușine și vei fi nimicit cu desăvârșire pentru totdeauna.
11 Căci în ziua când stăteai în fața lui, în ziua când străinii îi luau averea, când străinii intrau pe porțile lui și aruncau sorțul asupra Ierusalimului, și tu erai atunci ca unul din ei!
12 Nu trebuia să te uiți mulțumit la ziua fratelui tău, în ziua nenorocirii lui, nu trebuia să te bucuri de copiii lui Iuda, în ziua pieirii lor, și nu trebuia să vorbești cu semeție, în ziua strâmtorării!
13 Nici nu trebuia să intri pe porțile poporului Meu, în ziua nenorocirii lui, nici nu trebuia să te bucuri de nenorocirea lui, în ziua prăpădului lui, și nu trebuia să pui mâna pe bogățiile lui, în ziua prăpădului lui!
14 Nu trebuia să stai la răspântii, ca să nimicești pe fugarii lui, și nici nu trebuia să dai în mâna vrăjmașului pe cei ce scăpaseră din el în ziua necazului!
15 Căci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. Cum ai făcut, așa ți se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău.
16 Căci, după cum ați băut paharul mâniei, voi cei de pe muntele Meu cel sfânt, tot așa toate neamurile îl vor bea necurmat; vor bea, vor sorbi din el și vor fi ca și când n-ar fi fost niciodată.
17 Dar mântuirea va fi pe muntele Sionului, el va fi sfânt, și casa lui Iacov își va lua înapoi moșiile.
18 Casa lui Iacov va fi un foc, și casa lui Iosif, o flacără; dar casa lui Esau va fi miriștea pe care o vor aprinde și o vor mistui; și nu va mai rămâne niciunul din casa lui Esau, căci Domnul a vorbit!
19 Cei de la miazăzi vor stăpâni muntele lui Esau, și cei din câmpie, țara filistenilor; vor stăpâni și ținutul lui Efraim și al Samariei; și Beniamin va stăpâni Galaadul.
20 Dar prinșii de război ai acestei oștiri a copiilor lui Israel vor stăpâni țara canaaniților până la Sarepta, și prinșii de război ai Ierusalimului care sunt la Sefarad vor stăpâni cetățile de miazăzi.
21 Izbăvitorii se vor sui pe muntele Sionului ca să judece muntele lui Esau. Dar împărăția va fi a Domnului.”