Mica 7

1 Vai de mine! Căci parcă sunt la strângerea poamelor și la strângerea bobițelor după culesul strugurilor: nu mai este niciun strugure de mâncare, nici cea dintâi smochină dorită de sufletul meu!
2 S-a dus omul de bine din țară și nu mai este niciun om cinstit printre oameni; toți stau la pândă ca să verse sânge, fiecare întinde o cursă fratelui său.
3 Mâinile lor sunt îndreptate să facă rău: cârmuitorul cere daruri, judecătorul cere plată, cel mare își arată pe față ce dorește cu lăcomie, și astfel merg mână-n mână.
4 Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău decât un tufiș de spini. Ziua vestită de toți prorocii Tăi, pedeapsa Ta se apropie! Atunci va fi uluiala lor.
5 Nu crede pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de aproape; păzește-ți ușa gurii de cea care îți stă în brațe!
6 Căci fiul batjocorește pe tatăl, fata se scoală împotriva mamei ei, nora, împotriva soacrei sale; vrăjmașii omului sunt cei din casa lui! –
7 Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele; Dumnezeul meu mă va asculta.
8 Nu te bucura de mine, vrăjmașă, căci, chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăși, chiar dacă stau în întuneric, totuși Domnul este lumina mea!
9 Voi suferi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui – până ce El îmi va apăra pricina și-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină, și voi privi dreptatea Lui.
10 Când va vedea vrăjmașa mea lucrul acesta, va fi acoperită de rușine, ea care-mi zicea: „Unde este Domnul Dumnezeul tău?” Ochii mei își vor vedea dorința împlinită față de ea. Atunci ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe uliță.
11 În ziua când îți vor zidi iarăși zidurile, în ziua aceea ți se vor lărgi hotarele.
12 În ziua aceea, vor veni la tine, din Asiria până în Egipt, din Egipt până la Râu, de la o mare la alta, și de la un munte la altul.
13 Dar mai întâi țara va fi pustiită din pricina locuitorilor ei, în urma faptelor lor rele.
14 Paște-Ți poporul cu toiagul Tău, paște turma moștenirii Tale care locuiește singură în pădurea din mijlocul Carmelului; ca să pască pe Basan și în Galaad, ca în zilele de altădată.
15 „Îți voi arăta lucruri minunate, zice Domnul, ca în ziua când ai ieșit din țara Egiptului.”
16 Neamurile vor vedea lucrul acesta și se vor rușina, cu toată puterea lor; vor pune mâna la gură și își vor astupa urechile.
17 Vor linge pulberea ca șarpele; vor ieși tremurând ca târâtoarele pământului, afară din cetățuile lor, vor veni pline de frică înaintea Domnului Dumnezeului nostru și se vor teme de Tine.
18 Care Dumnezeu este ca Tine, care ierți nelegiuirea și treci cu vederea păcatele rămășiței moștenirii Tale? – El nu-Și ține mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea!
19 El va avea iarăși milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre, și vei arunca în fundul mării toate păcatele lor.
20 Vei da cu credincioșie lui Iacov și vei ține cu îndurare față de Avraam ce ai jurat părinților noștri în zilele de odinioară.