Zaharia 1

1 În luna a opta, în anul al doilea al lui Darius, cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:
2 „Domnul S-a mâniat foarte tare pe părinții voștri.
3 Spune-le, dar: „Așa vorbește Domnul oștirilor: „Întoarceți-vă la Mine, zice Domnul oștirilor, și Mă voi întoarce și Eu la voi, zice Domnul oștirilor.
4 Nu fiți ca părinții voștri, cărora le vorbeau prorocii de mai înainte, zicând: „Așa vorbește Domnul oștirilor: „Întoarceți-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!”, dar n-au ascultat și n-au luat aminte la Mine, zice Domnul.
5 Unde sunt acum părinții voștri? Și puteau prorocii să trăiască veșnic?
6 Totuși cuvintele Mele și poruncile pe care le dădusem slujitorilor Mei prorocii ca să le vestească n-au atins ele pe părinții voștri? Și atunci ei s-au întors și au zis: „Domnul oștirilor ne-a făcut cum hotărâse să ne facă, după căile și faptele noastre!”
7 În a douăzeci și patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Șebat, în anul al doilea al lui Darius, cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:
8 M-am uitat noaptea, și iată că un om era călare pe un cal roșu și stătea între mirți într-un umbrar; în urma lui erau niște cai roșii, murgi și albi.
9 Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceștia, domnul meu?” Și îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: – Îți voi arăta ce înseamnă caii aceștia!”
10 Omul care stătea între mirți a luat cuvântul și a zis: „Aceștia sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pământul!”
11 Și ei au vorbit Îngerului Domnului care stătea între mirți și au zis: „Am cutreierat pământul, și iată că tot pământul este în pace și liniștit!”
12 Atunci Îngerul Domnului a luat cuvântul și a zis: „Doamne al oștirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe care Te-ai mâniat în acești șaptezeci de ani?”
13 Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mângâiere îngerului care vorbea cu mine.
14 Și îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Strigă și zi: „Așa vorbește Domnul oștirilor: „Sunt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim și pentru Sion
15 și sunt plin de o mare mânie împotriva neamurilor îngâmfate; căci Mă mâniasem numai puțin, dar ele au ajutat spre nenorocire.”
16 De aceea așa vorbește Domnul: „Mă întorc cu îndurarea către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăși în el, și funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului.”
17 Strigă din nou și zi: „Așa vorbește Domnul oștirilor: „Cetățile Mele vor avea iarăși belșug de bunătăți, Domnul va mângâia iarăși Sionul, va alege iarăși Ierusalimul.”
18 Am ridicat ochii și m-am uitat, și iată că erau patru coarne!
19 Am întrebat îngerul care vorbea cu mine: „Ce înseamnă coarnele acestea?” Și el mi-a zis: „Acestea sunt coarnele care au risipit pe Iuda, pe Israel și Ierusalimul.”
20 Domnul mi-a arătat patru fierari.
21 Eu am întrebat: „Ce vor să facă aceștia?” Și el a zis: „Aceștia vin să sperie coarnele care au risipit pe Iuda, de n-a mai putut ridica nimeni capul; fierarii aceștia au venit să sperie și să taie coarnele neamurilor care au ridicat cornul împotriva țării lui Iuda ca să-i risipească locuitorii.”