Zaharia 7

1 În anul al patrulea al împăratului Darius, cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia, în ziua a patra a lunii a noua, care este luna Chisleu.
2 Cei din Betel trimiseseră pe Șarețer și pe Reghem-Melec cu oamenii săi să se roage Domnului
3 și să întrebe pe preoții din Casa Domnului oștirilor și pe proroci: „Trebuie să plâng și în luna a cincea și să mă înfrânez, cum am făcut atâția ani?”
4 Atunci cuvântul Domnului oștirilor mi-a vorbit astfel:
5 „Spune la tot poporul țării și preoților: „Când ați postit și ați plâns în luna a cincea și a șaptea, în acești șaptezeci de ani, oare pentru Mine ați postit voi?
6 Și când mâncați și beți, nu sunteți voi cei ce mâncați și beți?
7 Nu cunoașteți cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin prorocii de mai înainte, când Ierusalimul era încă locuit și liniștit împreună cu cetățile lui dimprejur și când și partea de miazăzi și câmpia erau locuite?”
8 Cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia astfel:
9 „Așa a vorbit Domnul oștirilor: „Faceți cu adevărat dreptate și purtați-vă cu bunătate și îndurare unul față de altul.
10 Nu asupriți pe văduvă și pe orfan, nici pe străin și pe sărac, și niciunul să nu gândească rău în inima lui împotriva fratelui său.”
11 Dar ei n-au vrut să ia aminte, ci au întors spatele și și-au astupat urechile ca să n-audă.
12 Și-au făcut inima ca diamantul de tare, ca să n-asculte Legea, nici cuvintele pe care li le spunea Domnul oștirilor prin Duhul Său, prin prorocii de mai înainte. Din pricina aceasta, Domnul oștirilor S-a aprins de o mare mânie.
13 Când chema El, ei n-au vrut s-asculte: „De aceea nici Eu n-am vrut s-ascult, când au chemat ei, zice Domnul oștirilor.
14 Ci i-am împrăștiat printre toate neamurile pe care nu le cunoșteau; țara a fost pustiită în urma lor, așa că nimeni nu mai venea și nu mai pleca din ea; și dintr-o țară plăcută cum era, au făcut un pustiu!”